Ne reîntâlnim în Vinerea Mare. O zi în care se pomenesc patimile lui Iisus. În care poate mai des decât în altele ar trebui să ne gândim la a-i ierta pe ceilalți și poate a ne ierta și pe noi. Pentru ca în felul acesta să putem face primul pas spre a fi și mai fericiți. Căci trebuie să recunoaștem, cu toții ne dorim să fim fericiți. Iar exercițiul acesta al iertării este unul foarte util pentru a ne crea o stare de bine. Iertând, ne putem elibera de trecut, de fricile noastre, de greutăți ce ne apasă.
Legat de obiceiurile acestei zile, am citit undeva că în dimineaţa de Vineri Mare, înainte de răsărit, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau în apă curgătoare pentru a fi sănătoşi tot anul.
Tradiția mai spune că în această zi nu ar trebui să se facă nimic. Căci ouăle au fost vopsite cu o zi înainte, iar dacă au mai rămas treburi neterminate, pot fi finalizate în sâmbăta premergătoare Paștelui. Și la toată urma chiar cred că ne agităm puțin prea mult înaintea sărbătorilor! Suficient cât să fim prea obosiți uneori, pentru a ne mai bucura cu adevărat de ele…
Iar dacă nu ar trebui, conform tradiției, să se facă nimic, înseamnă că e timp suficient în această zi să ne punem ordine în gânduri și suflete și eventual să ne îndreptăm spre biserică. Asta dacă Biserica e locul ce ne poate ajuta mai mult pentru ordinea în suflet și gând.
Și pentru că duminica aceasta vom sărbători Paștele, nu-mi rămâne decât să vă îndemn să-l petreceți alături de oameni dragi, ideal cei cărora le acordați mai puțin timp peste an, deși merită mai mult. Căci Paștele e o sărbătoare a familiei reunite.
Să vă bucurați cu măsură de tot ceea ce ați gătit, hrănindu-vă cu mai multă dărnicie din trăirile altora. Trăiri alături de cei pe care îi aveți alături în zi Sfântă de Paști.
prof. Maria Adriana Nichitean
