Dacă modificarea structurii anului școlar a fost redusă la o simplă scărpinătură chiar dacă nu te mănâncă nimic (toate rămân la fel: săptămâni, zile sau orelor petrecute la școală), în schimb eliminarea tezelor, propusă de elevi, pare să deranjeze pe foarte mulți. „Halucinant” e cuvântul pe care l-am găsit în titlul unui articol. „Inconștiență” în discursul unuia care spunea că elevii au luat-o razna.
10 000 de elevi au fost chestionați și 70% dintre ei au spus un nu hotărât tezelor. Numărul nu-mi spune nimic, pentru că s-ar putea ca mulți dintre elevi să fi votat chiar fără să înțeleagă prea bine ce-și doresc. Altceva îmi atrage însă atenția: argumentarea pe care au adus-o acestei propuneri cei care îi reprezintă pe elevi. Argumentare pe care eu una o consider foarte bine pusă la punct.
Pentru că cel puțin la nivel teoretic renunțarea la teze nu este o fugă de evaluări. Dimpotrivă! E o încercare, de a așeza evaluarea în niște repere a ceea ce ar trebui să fie învățământul românesc în zilele noastre. „Evaluarea din România și-a pierdut relevanța, ajungând să nu mai pună accent pe necesitatea însușirii unor competențe-cheie atât de necesare în rândul absolvenților”. Asta declara Consiliul Elevilor prin reprezentanții săi…
Exact! Evaluarea prin teze chiar și-a pierdut relevanța când vine vorba de competențe.
Între noi fie vorba, citind această afirmație mi-a trecut prin gând că elevii reprezentanți ori îl au drag tare pe domnul ministru pentru că îl citează când vorbesc de irelevanța tezelor, ori sunt suficient de abili cât să îl bată pe domnul ministru cu propriile arme… Până la urmă nici nu are importanță care e adevărul în privința simpatiei sau antipatiei.
Ceea ce este însă relevant e faptul că da, consider că teza nu are legătură cu competențele mult trâmbițate de ani buni în sistemul românesc de învățământ.
Tezele n-au legătură cu feedback-ul acela care ar trebui să-l ajute pe elev să crească, oferindu-i niște explicații însoțite de direcții date de profesor.
Iar faptul că elevii au propus evaluări unice înseamnă că nu fug de note și ar trebui să-i satisfacă pe adepții tezelor suficient.
Ar trebui, dar nu prea are cum pentru că-i va pune pe profesori în postura de a-și compara rezultatele cu ale altora.
Și cum îi va șade unui profesor din buricul târgului când va vedea că rezultatele elevilor lui sunt mult mai slabe decât ale elevilor din vârf de munte?
Va trebui iar să dea vina pe „calitatea materialului de prelucrat”, adică pe elev… doar că motivația asta nu prea mai stă în picioare când vine vorba de competențele în formarea cărora se presupune că ai pus umărul să le formezi…
Complicate sunt căile învățământului românesc…
Să ajungi să te învețe elevul cum stă treaba cu feedback-ul, cu evaluarea formativă și sumativă… chiar poate părea „halucinant” unora, și-i poate pune pe gâduri pe mulți…
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/04/12/bastioanele-necucerite-ale-unora/
