Doza de educaţie (DDE) – Uneori se întâmplă să ne punem mai multe întrebări despre noi, decât despre ceilalți. Doar uneori… Sunt momentele acelea când te întrebi cum de ți s-a întâmplat ție și nu altora. De multe ori cu tristețe, pentru că ai convingerea că ești ultima persoană din Univers care merita să i se întâmple ceva rău, iar tristețea te predispune la întrebări.
Eu, una, cred că toate cele care mi se întâmplă sunt un răspuns în oglindă a ceea ce sunt eu. E povestea mea, cu mai bune și cu mai puțin bune și nimic din ceea ce trăiesc nu este întâmplător. Și asta nu pentru că mi-am făcut un plan pe termen lung în care am anticipat posibilele scenarii și în care bifez realizările sau nereușitele. Ci pentru că știu că noi suntem, într-un fel sau altul, motivul tuturor celor ce ni se întâmplă.
N-am timp să mă întreb de ce mi s-a întâmplat tocmai mie. Și nici nu vreau să fac asta, pentru că știu deja că răspunsul e în oglinda aceea în care mă privesc din când în când, cu curaj.
Mi se par ridicole întrebările de genul: “Cum de am acceptat o astfel de persoană în preajma mea. Cum de am lăsat-o să facă parte din povestea mea?” Și spun ridicol pentru că, de fapt, noi suntem cei care putem permite sau nu oamenilor să ne însoțească pe un drum la un moment dat. Iar acceptarea știu sigur că a venit atunci, pentru că exact de asta ai simțit că ai nevoie. Că în timp lucrurile s-au dovedit a fi puțin diferite, este altă poveste. Iar finalul este, de fapt, fericit, în orice întâlnire din viață. Pentru că întâlnirile înseamnă învățătură… de minte sau nu. Înveți ceva în plus despre tine, despre oameni, despre relații. Deci, nu poate fi de rău nici una dintre întâlnirile tale de-a lungul vieții.
Iar dacă, privind în urmă și puțin în prezent, vezi că ai reușit să lași deoparte trecătorii și ai rămas cu suficienți oameni, legat de care care ai mai puține îndoieli, te poți considera fericit. Căci se spune că suntem media celor șase persoane cu care petrecem cel mai mult timp. O medie aproape constantă și asumată. Restul sunt adunări și scăderi, deloc de neglijat, pentru că te fac să crești și alături de tine să crească și cei șase, dar care nu schimbă rezultatul.
Nimic nu e întâmplător! Doar trebuie să vezi rost în fiecare întâmplare…
prof. Maria Adriana Nichitean
