Săptămâna trecută, întreg Facebookul s-a inflamat la vederea fotografiei unei bucăți de caiet în care era corectată cu roșu scrierea corectă a cuvântului “patinoar”, de către un învățător din Iași. Atât de rău s-a inflamat lumea, încât știrea a dat ocolul în câteva ore a sute de pagini personale, care au împărțit în stânga și-n dreapta postarea, până ce a ajuns chiar la ministrul Educației.
Recunosc că m-a blocat și pe mine imaginea caietului înroșit. Doar că, de ceva ani, am învățat să nu mai iau de bună tot ce văd pe rețelele de socializare. Să nu reacționez imediat la tot felul de știri, până nu mi se confirmă adevărul lor din mai multe surse. Nu din mai multe postări ale așa-zișilor prieteni de Facebook. Pentru că, în cazul acesta, sursa rămâne aceeași…
Nu cu multă vreme în urmă spuneam că… “păcăliți poporul cu televizorul”. Acum, deși lipsește rima, păcăleala este și mai mare. Poți să-i păcălești pe ceilalți printr-o postare că ți-ai luat cea mai puternică mașină de pe piață, că ai o curte mare, că ai trecut oceanul, că ești fericit, că ai copii campioni, că ești cea mai dispusă persoană să ajuți și să faci, că celălalt e o persoană demnă de oprobiul mulțimii… că domnul învățător al copilului nu știe să scrie corect “patinoar”. Poți să păcălești în privința a orice. Mai ales că, din cei peste o mie de donatori de like-uri și inimioare, doar câteva zeci îți sunt de fapt prieteni apropiați și ar putea cunoaște realitatea. Nu-i mai punem pe ceilalți la zid…. doar pe “perete”. Mă întreb însă de ce? Retoric, bineînțeles…
Domnul învățător care s-a ales cu imaginea terfelită nici măcar nu are Facebook. E de modă veche. Și chiar dacă ar fi avut, mă întreb cum ar fi reacționat prădătorii de pe Facebook la încercarea lui de a se disculpa, până să apuce persoane apropiate să prezinte adevărata situație.
E o lume nebună, nebună, aceasta în care trăim. În care prindem informații din postări în goana zilnică și-apoi le transmitem mai departe brute, căci nu avem timp și nici nu suntem interesați să verificăm cât sunt de adevărate. Nici măcar nu ne mai punem problema să ne îndoim de prea multe.
Mă întreb dacă zecile de distribuitori ai acestei știri false au avut vreo tresărire atunci când au aflat că de fapt au distribuit o informație falsă, o răzbunare a unui părinte nemulțumit de învățătorul copilului. Dacă le-a trecut măcar prin minte că ar fi potrivit să dea un share și informației în care era prezentată situația reală. Mă întreb, tot retoric…
Așa cum poate ar fi nimerit să o facă mai mulți când văd o informație pe Facebook despre o persoană pe care nu o cunosc dincolo de prietenia online: să se întrebe mai mult și să răspundă “sheruind”, mai puțin.
