Ne apropiem de mijlocul lunii februarie, drept pentru care m-am gândit să vorbim despre tradițiile legate de această perioadă a anului. Pentru că educația, nu-i așa?, este legată de tradiții și chiar de obiceiuri mai noi.
Dacă întrebi un adolescent cum mai e numită luna februarie, ai putea avea surpriza să îți răspundă pe nerăsuflate că ,,luna iubirii”. De ce? Pentru că sărbătorim Ziua Sfântului Valentin – ,,Ziua îndrăgostiților”. Dacă insiști cu întrebările îndreptându-te spre cineva mai în etate, ai putea afla că februarie mai e numită ,,Făurar”. E denumirea populară, care provine de la ,,faur”- meșterul lucrător al fierului care pregătește uneltele pentru munca la câmp. Firească percepția. Cei mai tineri – preocupați mai mult de fluturările inimii, cei mai în vârstă – preocupați de fluturările vântului care ar putea afecta recolta în anul acesta. Am spus ,,mai mult” pentru că vârsta nu este totdeauna definitorie pentru anumite preocupări.
Revenind la luna februarie, pentru o mai bună cunoaștere indiferent de vârstă și preocupări, să spunem că e una dintre cele mai capricioase și mai nemiloase luni. O fi din cauză că a fost dăruită cu cele mai puține zile, dintre toate lunile anului. Și cum împărțeala nu i-o fi fost pe plac, a vrut să arate că în puține zile poate face lucruri demne de luat în seamă. Drept pentru care fluctuațiile de temperatură de la o zi la alta sunt foarte mari, iar noaptea îngheață tot ce a dezghețat ziua.
Capricioasă sau nu, luna februarie este iubită de mulți. Fie cu gândul la Sfântul Valentin, fie cu gândul la Dragobete mulți o îndrăgesc, trecându-i cu vederea capriciile. Pentru că cei care-s cu gândul la inimioare și fluturași sunt obișnuiți deja cu capriciile. Iar schimbările de temperatură nu-i sperie mai mult decât schimbările de dispoziție ale persoanei iubite.
Ce ar mai fi de spus despre februarie? E ultima lună de iarnă, e luna începutului de an agricol și a începutului bunăstării în casă. E luna care face trecerea spre anotimpul schimbării, primăvara. Și ca orice moment de schimbare, este însoțită de câteva superstiții: dacă în luna februarie nu există îngheț, atunci e semn că va fi mană în decursul anului; dacă în luna lui Făurar apa curgătoare e caldă, atunci urmează un ger năpraznic; dacă în aceeași lună nu vin ninsorile și viscolele, atunci vor apărea la Paște; dacă se întâmplă ca în a doua lună a anului calendaristic să tune, atunci la vară vor fi furtuni însoțite de grindină… Mă gândeam că e bine să le știți, nu de alta, dar poate vreți să anticipați vremea probabilă din preajma Paștelui sau a concediului din vară.
Nu știu cu ce asociați dumneavoastră luna februarie, dar eu, pornind de la cele prezentate, mi-aș dori să o pot asocia cu schimbarea în bine. Schimbarea mea, fără să o aștept prea mult și în ceilalți, dar convinsă fiind că odată pornită schimbarea în mine, va porni și în ceilalți. Cu ajutorul, bineînțeles, al educației.
