Nu doar ai noștri elevi, ci și cele douăsprezece milioane de elevi francezi, s-au întors la cursurile noului an școlar de ceva vreme. La fel de odihniți și “dornici de învățătură” ca și ai noștri, la fel de pasionați de tehnologie, ca și ai noștri. Doar că ei au primit o veste mai puțin bună. O nouă lege, care a intrat în vigoare pe 5 august 2018, interzice toate tipurile de telefoane, precum şi tablete sau ceasuri inteligente pentru elevii sub 15 ani.
Acum, să nu credeți că e un subiect în care le-am luat-o înainte francezilor! Franţa avea deja o lege încă din 2010 care interzicea telefoanele în timpul orelor de curs. La noi există de mult mai puțin timp o reglementare pentru interzicerea utilizării telefoanelor, în Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Însă noua formulă a francezilor se referă acum şi la pauze, elevii fiind nevoiți să-și închidă telefoanele la sosirea în școală și să le lase la vestiare, motiv de… jale mare.
Nici la noi reglementarea amintită, deși mai blândă, nu a fost primită cu prea multă bucurie, la vremea adoptării ei. Părinții au strâmbat din nas, gândind că nu mai au cum să țină legătura cu elevii familiei… De parcă și-ar fi propus să sune nu doar la finalul cursurilor, ci și în timpul orelor sau al pauzelor să vadă cum se simte juniorul la școală.
Profesorii au strâmbat și ei din nas, gândind că nu și-au finalizat deocamdată cursurile vreunei școli de poliție, pentru a avea abilitatea de a se asigura că toți elevii au pus sub lacăt sau măcar au închis, cel puțin 25 de telefoane – în multe cazuri, chiar 35 – înaintea fiecărei ore și că e pierdere de timp important din ora de curs.
Până și experții în politici educaționale mioritice au strâmbat din nas, afirmând că telefonul este cel care îi ajută pe elevi să dovedească diferitele abuzuri ce se petrec în școlile din România, filmându-le cu telefonul. Despre motivele strâmbatului din nas al elevilor, nu are sens să vă mai povestesc…
Sinceră să fiu, nu prea văd soluții pe termen scurt pentru a schimba strâmbătura din nas a tuturor, la vederea sau dispariția telefoanelor din spațiul orelor de curs… Ar fi una, în aparență foarte la îndemână, dar ține tot de educația în doze și e în mare parte în dreptul profesorilor: orele de curs să fie atât de interesante, încât elevul să nu-și mai dorească să se implice în comunicarea online de-a lungul lor, părintele să comunice în situații de urgență cu profesorul și nu cu cel mic, iar eventualele abuzuri să fie filmate nu de copii, ci de camerele deja existente în multe dintre sălile de curs.
Dar toate astea țin tot de noi, adulții, cărora tehnologia n-ar trebui să ne dea nici prea multă dependeță, așa cum nu ne crează nici independență, dar care, uneori, privind spre copii, complicăm lucrurile simple.
