E vacanță! Nu oricare, ci vacanța mare. Cea în care, indiferent de vârstă, orice copil îți va răspunde, legat de cum are de gând să-și petreacă timpul, că… se va trezi când vrea el și va face ce vrea el și musai… fă-ră te-me! În perfecta simbioză cu zicerea “Hai copii la joc, cărțile pe foc!” sau mai nou “Să nu mai citim, că ne-mbolnăvim!”
Clar! În vacanță, nimeni nu vrea să mai audă de teme, de meditații, de cursuri, de lectură obligatorie sau opțională. Firesc, după aproape nouă luni de școală neîncetată. Ajunge copilul să-și dorească să se plictisească de atâta stat degeaba, decât să-și mai obosească mintea cu învățatul. Doar că plictiseala copilului în vacanță e la fel de nocivă ca și supraîncărcarea din timpul anului școlar. Iar odată instalată, e destul de greu să fie învinsă, pentru a reactiva motivația și bucuria de a face ceva. Iar cel care poate să intevină în debusolarea de vacanță a celui mic este doar părintele… Tu, părintele care vrei să-ți vezi copilul odihnit, relaxat și mulțumit de vacanță, dar și mai puțin stresat la apropierea școlii.
Și-atunci, ce-i de făcut? Normal că în prima lună de vacanța l-ai lăsat pe cel mic să facă ce vrea… adică nimic legat de școală. Problema însă e că făcutul nimicului legat de școală a însemnat pentru unii ore bune de stat la calculator, ore târzii de băgat în pat și toate în același cadru fizic.
Adevărata relaxare, cea care îi putea asigura copilului resetarea circuitelor nervoase obosite de anul școlar plin de lecții, ar fi însemnat însă cu totul altceva. Ideal ar fi fost să iasă din camera în care calculatorul bâzâie non-stop. Să iasă afară cu prietenii, cei mai norocoși la țară, la bunici, și cei ce au și părinți la fel de norocoși, într-un concediu prelungit, departe de casă.
Ideal ar fi fost ca orele de somn să fie bifate corespunzător, nu cu ore dormite până în preajma prânzului spre recuperarea somnului început la miezul nopții. Și tare bine-ar fi fost ca, din multitudinea de ore de vacanță dintr-o zi, să se rupă treizeci de minute pentru lectură. O carte recomandată de un prieten de aceeași vârstă sau de oricine altcineva. Pentru că obiceiul cititului nu ar trebui să țină doar de școală.
Unii spun că, după prima lună în care s-au încărcat bateriile corespunzător, n-ar fi rău să fie deschis un caiet în care să se exerseze lucrurile învățate în anul școlar, măcar o oră pe zi. De ce? Pentru că niște oameni ce par a nu se plictisi niciodată, au făcut niște studii ce spun că cele 2-3 luni de vacanță în care nu ai făcut niciun exercițiu conduc la un regres de tot atâtea luni, ce este foarte greu de amortizat în septembrie.
Știu, știu, că i-am supărat pe mulți și că temele în vacanță au devenit un subiect detestat și detestabil. Dar eu cred că nu e doar concluzie de stricat vacanțele copiilor, ci și de ajutat în toamna ce se apropie.
