La finele anului trecut și începutul noului an s-a umplut Facebook-ul de postări în care oamenii făceau o trecere în revistă a propriilor realizări sau eșecuri trecute, dar și planuri de viitor.
Ministrul Educației, susținător al digitalizării – ceea ce ne poate sugera că și mare iubitor al internetului – anunța, într-o postare pe site-ul de socializare, că a făcut și el o analiză retrospectivă a activității ministerului pe care îl conduce. O analiză a realizărilor sistemului, bineînțeles, pentru că, așa cum se exprima dumnealui recent, nu a fost ales ministru “pe persoană fizică”, ci politic. 22 de pagini are raportul domnului ministru, 22 de pagini din care reiese mulțumirea pentru felul în care s-au gestionat multe probleme, cum ar fi cea a manualelor de clasa a V-a sau a auxiliarelor.
Speranțele exprimate au fost legate de continuarea și în acest an a măsurilor demarate în anul trecut. N-a mai glumit pe seama faptului că durata de viață în fruntea Ministerului Educației din România este de 6 luni, așa cum a făcut-o în trecut. Ca să nu atragă energiile negative, poate. Degeaba însă, pentru că uite că viața pare să-i fi confirmat temerile trecute, schimbarea șefului guvernului zgâțâindu-i și dumnealui scaunul.
Se pare însă că acest cutremur nu i-a dat deloc emoții, conștient fiind că va pleca așa cum a venit, politic. Și cred că mai e un motiv pentru care nu are emoții. Oricum va rămâne în aminitrea noastră multă vreme, așa cum n-au reușit mulți dintre cei 24 de miniști ce i-au precedat. Va rămâne prin numeroasele perle exprimate public. Cele cu “scuzele anticipate pentru greșelile făcute în trecut”, cele cu “viitorul mai bun decât cel prezent” pe care îl merită fiecare copil… și mă opresc aici, deși aș fi putut aduna cât pentru un colier, perle ale domnului ministru. Concluzie: dumnealui nu va pleca de la minister îngrijorat. Oricum va rămâne multă vreme în mentalul colectiv, la rubrica “Așa nu!”.
Nu știm unde îl va duce viitorul, pe “persoană fizică” de data aceasta, dar putem spera că nu la catedră. Nu pentru că, deși este profesor de matematică, a greșit recent la calculul perioadei de școlaritate, declarând că elevii din anul terminal de liceu au început școala cu 17-18 ani în urmă, ci pentru că, indiferent de materia predată, chiar este nevoie de o bună stăpânire a limbii române. De folos în această problemă, bineînțeles, educația.
