Au trecut alegerile. Drept pentru care spiritele s-au mai liniștit. Nu mă refer aici la oamenii de rând. Pentru că alegerile de anul acesta am senzația că au stârnit mult mai puțină agitație, decât în alți ani, în rândul lor. (Exceptând bineînțeles dezbaterile politice, încurajate de paharul de vin servit cu prietenii ori polemicile de pe Faceebook, n-am văzut lumea să se mai agite prea mult.)
S-au liniștit însă spiritele prin casele celor ce au sperat să fie noii parlamentari și senatori ai nației. E o liniște aparentă, pe care jumătățile susținătoare de viitori politicieni au așteptat-o de ceva vreme. Sau cel puțin așa îmi spunea o astfel de jumătate. Genul ei e mai puțin important. Și cum rareori mi se întâmplă să stau pe îndelete de vorbă cu jumătățile de politicieni, am fost curioasă să aflu care a fost forța generatoare de a fi în politică sau de a susține pe cineva în această luptă. Știam că de bani nu duceau lipsă, notorietate avea mai multă chiar decât unii care erau deja instalați în fotolii călduțe de posturi de conducere. Mă întrebam ce mai rămâne.
Și, uite așa, am aflat că nu banii și notorietatea sunt motivele intrării în politică pentru unii. Ci dorința de a schimba peisajul, de a muta barierele orizontului actual, de a face altceva pentru propria existență și poate și a altora. Motivele mi s-au părut destul de bune, deși m-au dus cu gândul la criza de 40 de ani a unora, care e tot despre schimbare.
Bineînțeles că nu m-am putut abține și am întrebat dacă sunt convinși că bunele intenții individuale vor conta în intențiile de grup ale partidului din care face parte. Răspunsul a fost previzibil. A fost unul fără cuvinte, dar într-un zâmbet mic, în colț de gură și puțin trist. Mai grăitor decât o sută de cuvinte…
Nici nu știu dacă mai aveam nevoie sau nu de o confirmare a lucrurilor deja știute. Deci, până la urmă, la nivel individual, intrarea în politică este despre a fi tu altfel, pentru că ești conștient că în jur lucrurile și oamenii nu se vor schimba. Mă gândesc însă că acest ,,altfel” s-ar putea să nu fie deloc de bine… nici pentru jumătățile susținătoare de politicieni, nici pentru notorietate.
Noroc că nu toți cei ce-și doresc schimbarea în plan personal se apucă de politică. O fi asta pentru că au mai multă imaginație și simț al umorului decât cei de pe scena politică și gândesc ca Oscar Wilde: ,,Imaginația este o calitate dată omului pentru a compensa ceea ce el nu este și simțul umorului a fost dat omului pentru a-l consola pentru ceea ce este.”
Și pentru că se apropie ziua în care vom schimba anul, vă urez tututor – politiceni, jumătăți de politicieni sau simplii alegători – să aveți parte de schimbare! La nivel individual, pentru că la nivel colectiv mai e drum lung de consumat doze de educație.
Leave a Reply