Vă salut pe toți cei ce ascultați Viva Fm, fie că sunteți în Suceava, Botoșani sau Iași. Iar printre ascultători îi includ și pe ai mei minunați colegi, din locațiile amintite. Căci am avut ocazia să-i cunosc pe mulți dintre ei weekendul acesta. Și nu ne-am întâlnit nici la vreo nuntă, nici la vreun parastas, așa cum se întâmplă de multe ori la români. Ci ne-am făcut timp să ne cunoaștem colindând munții sau… jucând fotbal. Unii cu mai mult, alții cu mai puțin talent. La fotbal sau colindat, bineînțeles. Căci în domeniul radioului, cu toții suntem buni.
Vă spuneam că am urcat pe munte, ceea ce vă invit și pe domniile voastre să o faceți în weekend. Asta dacă sunteți în vacanță sau dacă aveți un șef inspirat, care să priceapă că o astfel de vedere între colegi poate fi mult mai folosioare pentru echipa de lucru decât o ședință într-o sală tip saună sau chiar și bine ventilată, dar între pereți.
Ce munte?!? Slavă cerului, de munți nu ducem lipsă! Eu vă sugerez însă Munții Rarău. Mai exact o drumeție în Rezervația Mixtă “Pietrele Doamnei”. Nu e ușor de urcat, dar dacă a făcut-o prietena mea, Daria, ce abia a împlinit 6 ani, o puteți fac și voi. Veți putea admira răsăritul soarelui la peste 1.634 de metri sau o panoramă fantastică, indiferent de oră. Aveți timp acolo, sus, să uitați de trecutul sau prezentul vostru. Eventual să gândiți la un viitor de poveste. Sau să combinați trecutul cu povestea, căci acest ținut are și el poveștile lui din trecut. Se spune că e locul unde Elena, soția lui Petru Rareș, în timpul celei de a doua domnii, s-a adăpostit împreună cu Ștefăniță, de năvălirea tătară. Pe când se rugau într-o peșteră, două stânci s-au desprins și s-au rostogolit peste tătari, în locul unde domnitorul își ascunsese și averea. A fost prețul plătit pentru salvarea vieților celor doi. Iar comoara e încă acolo!
Poveste sau nu, stâncile se înalță și astăzi în inima munților ce și-au primit numele de la cel al domnitorului Petru Rareș. Și cum în vacanță e timp de poveste, dar și de mișcare în aer liber, n-ar fi rău să vă faceți timp să-i colindați. Cu colegii, cu prietenii, cu familia sau chiar solitari. Pentru încărcare garantată de baterii. Negândind prea mult la averea ce stă ascunsă sub pietre, ci la cea pe care o găsiți în vârf, dintr-o privire.
Închei acum, salutându-vă pe toți consumatorii dozelor de educație și în special pe colegul Radu. Știe el de ce!
Leave a Reply