Pe repede înapoi (PRI) – Faptele istorice sunt, uneori, profund incorecte și afectează pe termen lung populații întregi, iar astăzi vă dăm un exemplu din perioada războiului rece.
Pe 13 august 1961, începea construirea celebrului zid al Berlinului.
Decizia a fost luată de președintele Republicii Democrate Germane, WALTER ULBRICHT, și acceptată de cel al Uniunii Sovietice, NIKITA HRUȘCIOV.
Motivele oficiale care au stat la baza deciziei au fost acțiunile dușmănoase ale forțelor fasciste, dar adevărul este că partea comunistă se confrunta zilnic cu trecerea în partea vestică a sute de persoane, majoritatea bine pregătite profesional.
Tocmai această fugă ce tindea să devină generalizată a determinat Guvernul RDG să amplaseze mai întâi un gard de sârmă ghimpată, care a fost transformat ulterior într-un zid din beton armat cu lungimea de 155 de kilometri și înălțimea de aproape 4 metri.
Separarea berlinezilor a fost privită mai întâi cu nedumerire, apoi cu consternare de statele capitaliste, care nu au ratat prilejul unor campanii propagandistice radicale.
De-a lungul timpului, câteva mii de berlinezi au încercat să evadeze din lagărul comunist trecând peste sau pe sub zid, prin tuneluri, unii reușind, alții fiind răniți sau uciși.
Zidul Berlinului, un simbol al războiului rece, avea să reziste 28 de ani, până la sfârșitul anului 1989, care a marcat căderea regimurilor comuniste din Europa de Est.
Bogdan Diaconiţa
