Doza de educaţie (DDE) – Pe 20 martie se marchează la nivel internațional fericirea.
Sărbătoarea mi-a amintit de un interviu citit pe o rețea de socializare cu ceva vreme în urmă, cu profesorul Mircea Miclea, fost Ministru al Educației și întemeietorul Școlii de Psihologie Cognitivă din România.
Afirma dumnealui în interviu că “cel mai bun antidepresiv este iubirea”… în echilibru. Echilibru în căutarea căruia suntem cu toții în ceea ce gândim sau facem, tocmai pentru că ne dezechilibrăm adesea. Iubire, fericire, pe toate ne dorim să le oferim copiilor noștri. Doar că e nevoie și de o măsură. Nu pentru iubire, ci pentru strădania noastră de a le oferi copiilor instrumentele necesare, din punct de vedere emoțional, pentru a fi fericiți.
“Alfabetizarea emoţională într-o cantitate adecvată poate să ajute copilul pentru a-şi identifica propriile emoţii şi ale celuilalt, să îşi autoregleze emoţiile, să înţeleagă emoţiile şi să le utilizeze pentru a-şi atinge anumite scopuri. E foarte importantă cantitatea de astfel de programe de alfabetizare emoţională. Diferenţa dintre otravă şi medicament este dată de cantitate, nu de substanţă, aceeşi substanţă în cantităţi diferite poate să fie otravă sau medicament.”
Există adulți preocupați de perfecționarea lor în această misiune: misiunea de a fi părinte al unui copil fericit. Participă la tot felul de cursuri de parenting, citesc tot felul de cărți de psihologie. Apoi se străduiesc să pună în practică mult și bine. Doar că uneori lucrurile sunt greșit înțelese. Iar prea mult nu e, de cele mai multe ori și bine. Nici în teorie, nici în practică.
Să-ți iubești copilul necondiționat ține de normalitate. Să-ți dorești să-i fie mai bine decât ți-a fost ție e firesc și asta. Să-l urci însă din dragoste nemăsurată pe un piedestal, să-ți întorci universul pe dos, să stai lângă el non-stop și să nu-l lași să mai și cadă, nu mai este normalitate. Dacă va cădea, va învăța mai apoi alături de tine, să se ridice. Dacă va fi trist uneori, va ști să prețuiască și mai mult bucuria.
Sunt lucruri simple, pe care părinții nostri le stăpâneau parcă mai bine decât noi, părinții de astăzi, fără prea multe cursuri de parenting.
Măsură deci… în toate.
prof. Maria Adriana Nichitean
