Pe repede înapoi (PRI) – Ziua de 19 martie marca debutul unor incidente care nu au fost clarificate nici acum pe deplin, deși beneficiarii acestora se cunosc.
În primul an după schimbarea regimului comunist, 1990, la Târgu Mureș izbucneau violențe interetnice care opuneau români și maghiari, pe fondul unor informații ale autorităților de separare a două licee cu predare în limbile română și maghiară.
Decizia a nemulțumit elevii români și părinții acestora, care au acuzat separarea educațională pe criterii etnice.
Ulterior, zeci de mii de etnici maghiari au luat parte la un marș prin care solicitau reînființarea Universității Bolyai din Cluj-Napoca, dreptul de a folosi în administrație limba maghiară și chiar un Minister al Naționalităților.
De aici evenimentele au scăpat de sub control: primele violențe s-au semnalat după ce mai mulți patroni de etnie maghiară și-au înlocuit firmele magazinelor și au anunțat că nu mai vând românilor.
În lipsa unei intervenții hotărâte a forțelor de ordine, ambele tabere au primit tot mai mulți aderenți, inclusiv din localitățile limitrofe, care s-au luat la bătaie folosind bâte, cuțite și topoare.
S-a ajuns până acolo încât unele drumuri au fost blocate pentru a împiedica intervenția autospecialelor Poliției și Armatei.
Timp de 3 zile, Târgu Mureș a fost teatrul unor violențe la prima vedere de neînțeles, transmise de televiziuni în întreaga lume și care au lăsat în urmă 5 morți și 270 de răniți.
Dezbinarea celor două etnii a continuat în anii următori, dar unii cercetători pun lentoarea cu care autoritățile au acționat atunci pe seama necesității înființării Serviciului Român de Informații.
Ei spun că, după desființarea Securității comuniste, era nevoie de apariția legală a unui nou Serviciu, dar pentru asta trebuia un pretext.
Iar acest pretext ar fi fost tocmai evenimentele sângeroase de la Târgu Mureș.
Bogdan Diaconiţa
