15 martie este ziua în care se celebrează la nivel mondial drepturile consumatorilor. Dacă în alte domenii noi, românii ne strigăm drepturile cu voce tare uitând adesea de obligații, când vine vorba de cumpărături o lăsăm mai moale. Chiar prea moale. Gândind că e pierdere de timp să reclami un furnizor de servicii sau produse care nu respectă normele.
Pentru că noi suntem adesea foarte grăbiți. Iar cei care au timp, adică vârstnicii, sunt mai puțin cunoscători ai drepturilor pe care le au în calitate de consumatori, asumându-și vina pentru achiziționarea a ceva neconform și fără a căuta alți vinovați.
Am însă speranța că cei tineri, care știu să se informeze mai bine și mai repede din mediul online dacă nu și din alte părți, vor exersa în timp și acest drept, pentru a crește calitatea celor oferite pe piață.
Dar să trecem de la speranțe la realitatea existentă, a celor care cumpără. Mai exact astăzi vreau să vorbim despre consumatorul masculin, cel căruia un studiu realizat pe 13.000 de respondenți, îi atribuia câteva însușiri interesante. Și fac acest demers pentru ca partea feminină a cumpărătorilor, să îl înțeleagă mai bine atunci când își propune o ședință de shopping.
Se pare că bărbații și-au păstrat trăsăturile primare pe care le aveau acum mii de ani, iar instinctul de vânători este cel care îi mână prin supermarketuri. Pentru bărbați cumpărăturile reprezintă o misiune în sine, un obiectiv de îndeplinit și nu doar o simplă plăcere, cum e în cazul doamnelor. Bărbaților le place să meargă singuri la cumpărături pentru a nu avea factori disturbatori care să le influențeze deciziile sau să le întârzie. Ei merg la cumpărături pentru a achiziționa ce își doresc, total diferit de femei, care merg la cumpărături pentru a afla ce își doresc mai târziu să cumpere. Răspunsul la întrebare e greu de aflat pentru femeile care încep să se plictisească de căutări abia după 120 de minute, în timp ce bărbații în mai puțin de 30 de minute.
Deci, doamnelor, bărbatul din dotare nu e singurul care vă prețuiește prea puțin timpul petrecut la shopping. Cam toți au aceleași caracteristici ancestrale, ce trebuie înțelese, ținând seama că sunt atât de adânc înrădăcinate.
Sincronizarea e puțin probabilă când vine vorba de cumpărături și de gen. Minunat ar fi dacă s-ar realiza măcar atunci când vine vorba de calitatea produsului, de la care nu ar trebui să facem rabat.
Ținând seama și de drepturile pe care le avem, din poziția consumatori, de diferite produse sau “doar” de educație.
prof. Maria Adriana Nichitean
