full screen background image

Doza de educaţie: Concentrat

Mai zilele trecute, stând de vorbă cu o colegă, îmi vorbea despre lipsa de concentrare a elevilor de la clasă. Nimic nou, aș spune. Căci e o problemă ce se regăsește adesea în zilele noastre pe băncile școlii: incapacitatea de concentrare pe un timp mai îndelungat. Și nu mă refer doar la cei mici, ce-și pot pierde concentrarea în mai puțin de 30 de minute, ci și la cei mai mari, care de multe ori, dau semne că nu pot fi atenți la cele predate de profesori.

Unii ar putea spune că elevii se concentrează mai puțin asupra celor întâmplate în clasă din cauza faptului că nu le stârnesc interesul cunoștințele predate. Sau pentru că modalitatea de abordare a conținuturilor de către profesori este seacă și nu îi implică suficient. E drept. Și acestea sunt unele dintre motive. Și nu de puține ori. Dar ce se întâmplă însă când nu e vorba despre aceste lucruri, iar problemele de concentrare vin din alte direcții? Cele legate de lucrurile ce se petrec acasă.

Căci concentrarea de la școală este condiționată de programul de acasă. Iar uneori voința de a fi atent este anulată de neputința de a o face. De ce?
Pentru că se întâmplă ca elevul, indiferent în ce clasă ar fi, să plece de acasă fără a fi luat micul dejun. Părintele dă semne de înțelegere când elevul familiei spune că nu îi este foame, fără a-și pune întrebarea cum ar putea acesta să se concentreze adecvat, în lipsa mesei ce – o spun și specialiștii – este cea mai importantă. Și uite așa, copilul ia micul dejun în mijlocul programului de la școală. Dacă nu are bani de buzunar, poate fi cornul și laptele. Asta dacă nu s-a lăsat în pauza mare cu o bătaie ce a avut drept muniție amintitele alimente.

Întors de la școală obosit, chiar și dacă nu s-a concentrat de-a lungul tuturor celor 4-5 ore, vrea să se relaxeze. Cum? În fața calculatorului, desigur. E cea mai la îndemână relaxare, ce nu ține cont de vremea de afară, de existența sau nu a unor prieteni în bloc. Și uite așa starea de agitație continuă sau chiar se amplifică, deși copilul e convins că jocul pe calculator nu-i face decât bine.

Apoi, la insistențele unui adult, abandonează cu greu jocul pe calculator și se apucă de teme. Fără să fi apucat să se relaxeze într-un mod sănătos și eficient.

Spre seară, când păcătoasele teme pentru acasă se vor fi finalizat, interzis fiindu-i să se așeze din nou în fața calculatorului, se așază cu resemnare în fața televizorului. Și uită să îl mai stingă, având în vedere că serialul preferat începe exact la ora 22. Și uite așa, copilul nu își mai face cele 8-9 ore de somn. Iar dimineața, cu ochii încă lipiți, cu stomacul gol și cu gândul la jocul neterminat pe calculator, o pornește din nou spre școală. Unde trebuie să fie concentrat.

Cam tristă imaginea aceasta, așa-i?! Dar din păcate de multe ori reală. Iar cei ce o putem schimba suntem tot noi, părinții.

Cum? Printr-un program ,,liber ales” și totuși impus: odihnă, alimentație, timp liber petrecut afară, socializare. Încă stă la noi butonul ce trebuie apăsat pentru ca lucrurile să funcționeze în parametri.

Cu ajutor dinspre educație, bineînțeles!

prof. Maria Adriana Nichitean

 

comments

comments