Pe repede înapi (PRI): Ziua de 21 decembrie ne reîntoarce în timp în zbuciumatul an 1989, care a marcat sfârșitul comunismului în țările Europei de Est.
Regimul dictatorial al lui NICOLAE CEAUȘESCU își trăia ultimele clipe, marcate de incidente sângeroase.
După o noapte agitată, care a urmat ordinelor date de NICOLAE CEAUȘESCU împotriva huliganilor care s-au dedau la acte teroriste în Timișoara, dimineața de 21 decembrie 1989 aduce o schimbare majoră.
Grupul de manifestanți din interiorul clădirii Operei din Timișoara, impulsionat că forțele de ordine nu acționează decisiv, iese în balcon și citește Proclamaţia Frontului Democrat Român.
În fața a 100.000 de oameni, LORIN FORTUNA aproape că strigă principalele revendicări: alegeri libere, libertatea presei, deschiderea graniţelor, eliberarea arestaţilor şi a dizidenţilor politici și revitalizarea economiei.
Este momentul în care cadrele Marelui Stat Major venite de la București, în frunte cu generalul ȘTEFAN GUȘĂ, dau ordin ca militarii să nu mai intervină împotriva demonstranților.
În acest timp, la București, situația este mult mai tensionată.
Chiar de dimineață, CEAUȘESCU cere organizarea unui mare miting al oamenilor muncii, la ora 12 în Piața Palatului, pentru a combate tulburările de la Timişoara la pachet cu anunțarea unor creșteri salariale.
Cercetările ulterioare au arătat că – deși Securitatea i-a recomandat să nu convoace o acțiune de proporții – președintele a încercat o reeditare a mitingului din august 1968, când a fost aclamat de populație după ce a criticat vehement invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, fără România.
Mitingul de la București scapă de sub control de la primele cuvinte ale lui CEAUȘESCU, în piață se aud strigăte panicate, un huruit puternic, apoi mulțimea fuge care încotro.
În acest vacarm, transmisiunea radio-TV este întreruptă câteva minute, mulți participanți părăsesc piața, apoi mitingul continuă cu CEAUȘESCU timorat.
Anchetele derulate de Securitate au arătat că în mulțime a acționat un grup de tineri venit de la Timișoara, care s-a aliat cu mai mulți bucureșteni.
În ceea ce privește huruitul amplificat de boxe, despre care oamenii au spus că avea un efect de-a dreptul paralizant, acesta a fost emis de o mașină a Armatei, dar cu scopul de a-i speria pe protestatari.
După miting, CEAUȘESCU ține o teleconferință–fulger cu prim-secretarii comitetelor județene de partid, spunând că incidentele sunt dovada unei acțiuni organizate și dirijate din exterior, cu scopul destabilizării țării.
Tot atunci, el cere mobilizarea generală a întregului activ de partid și de stat, precum și a tuturor forțelor armate.
În scurt timp, situația scapă de sub controlul forțelor de ordine, iar manifestanții ocupă centrul Bucureştiului.
Primele persoane ucise apar în urma unui incident: șoferul unui camion militar este lovit cu o cărămidă dinspre mulțime, își pierde cunoștința și camionul intră în oamenii strânși pe trotuar, ucigând 4 civili și 3 scutieri.
Oamenii iau actul ca pe unul intenționat, avansează spre forțele de ordine, iar din spatele scutierilor se deschide foc în plin.
În zona hotelului Intercontinental, unde erau cazați ziariștii străini, manifestanții ridică o baricadă, care noaptea va fi distrusă cu tancurile, înregistrându-se alți morți și răniți.
Noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 avea să fie extrem de sângeroasă la București: 49 de morți, 463 de răniţi și 1.245 de arestaţi.
Dar populația depășise deja frica psihologică, așa încât deznodământul pe care îl știm astăzi nu mai putea fi evitat.
Bogdan Diaconiţa
