Pe repede înapoi (PRI) – Muzica sfârșitului de secol al XX-lea marca, într-o zi de 30 noiembrie, un eveniment care avea să suscite numeroase comentarii de-a lungul timpului.
În anul 1979, trupa britanică Pink Floyd lansa opera rock The Wall – Zidul.
Parte componentă a albumului cu același nume, piesa de tip manifest se baza pe un ritm progresiv și pe versuri filosofico–politice, la mare modă în acea perioadă.
Trupa al cărei vocalist era DAVID GILMOUR avea o carieră prodigioasă de 15 ani la momentul lansării albumului.
Totuși, înregistrarile s-au desfășurat într-o atmosferă încărcată, marcată de certurile dintre doi membri cu vechime, ROGER WATERS și RICHARD WRIGHT.
Totuși, în pofida acestor disensiuni, succesul albumului a fost colosal, cu 30 de milioane de vânzări.
Piesa The Wall era, practic, un mesaj anti–izolare al individului îmbinat cu efecte teatrale care să-i sporească impactul la public.
Personajul PINK trecea prin experiențe neplăcute care păreau că nu se mai termină: la o vârstă fragedă își pierdea tatăl în război, apoi era abuzat de profesori, crescut de o mamă severă și, mai târziu, înșelat de soție.
Toate acestea duceau la izolarea mentală a lui PINK de societate, izolare văzută ca un zid între el și restul lumii.
Demn de menționat este că, pe baza piesei, a fost turnat și filmul The Wall, care a prezentat etapele realizării albumului și fragmente din concerte.
Iar mesajul radical avea să fie folosit, în anii următori, în tot felul de proteste, de la egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia până la căderea regimurilor comuniste în Europa de Est.
