Pe repede înapoi (PRI) – Anul de grație 1989, care a consemnat căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, a adus un eveniment important pe 9 noiembrie.
Atunci începea demolarea Zidului Berlinului, ce marca frontiera dintre Germania Federală și cea Democrată.
Cunoscut ca unul dintre principalele simboluri ale războiului rece dintre ideologiile comunistă și capitalistă, zidul respectiv a împărțit națiunea germană timp de 28 de ani.
Înalt de 3 metri și jumătate, lung de 150 de kilometri și construit din beton armat, zidul a fost prezentat de autoritățile comuniste ca o barieră de protecție antifascistă.
De fapt, realitatea era mult mai prozaică: ani la rând, mii de berlinezi fugiseră din estul comunist în vestul capitalist, atrași nu numai de locurile de muncă mai bine plătite, ci și de libertățile fundamentale care chiar erau respectate.
Confruntat cu o depopulare rapidă, Guvernul est-german, la propunerea Uniunii Sovietice, a decis să stopeze la propriu exodul forței de muncă bine pregătită.
Zidul care traversa Berlinul a rezistat până pe 9 noiembrie 1989, demolarea lui fiind precedată, evident, de schimbarea politicii de forță a URSS, după accederea la putere a lui MIHAIL GORBACIOV.
Liberalizarea venită dinspre răsărit a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei germane, care au condus, în cele din urmă, la căderea guvernului comunist.
Interesant este că – deși revolta est-germanilor a fost dură în acea perioadă – Zidul Berlinului nu a fost distrus în totalitate.
Porțiuni din el au fost lăsate intenționat în picioare pentru ca și generațiile viitoare să fie martore la ceea ce astăzi putem numi o aberație a regimurilor politice.
Bogdan Diaconiţa
