Doza de educaţie (DDE) – Nu știu ce părere aveți domniile voastre legat de ,,primele de carieră didactică”, dar mie mi se pare o altă dovadă a modului cum se întâmplă lucrurile în Ministerul Educației. Se fac pe picior, apoi se lasă să alunece în spațiul public în bătaia vântului, se rotesc apoi prin aer precum frunzele toamna, stârnesc rumoare, curiozitatea și dorință de a fi prinse din zbor de unii dintre cei care le văd, apoi se aștern pe jos și rămân uitate.
În prima săptămână după ce cardurile au fost încărcate, parte dintre profesori au sărit în sus de le-au prins în zbor apoi, bucuroși dar nedumeriți s-au uitat în jur neștiind ce să facă cu ele. Au tras cu ochiul la colegii la fel de agili, și-au copiat reacțiile care le-au fost cel mai la îndemână. Dacă au văzut că unul și-a achiziționat un televizor, au achiziționat și ei. Dacă altul și-a luat un telefon, și-au luat și ei. Dacă altul și-a cumpărat cărți, hop și ei. Pentru unii chiar nu a contat prea mult de ce ar avea musai nevoie, ci doar au făcut la fel ca cei din jur, pentru a fi mai mulți care fac la fel… adică să fie cheltuiți banii, dacă tot sunt.
Și asta din cauză că regulile legate de achizițiile posibile au fost atât de ambigue, încât nu le-a înțeles nimeni. Ba este o listă cu magazinele din care se pot face achiziții, ba lista se schimbă de la o săptămână la alta. Ba te duci la magazin și întrebi acolo ce poți să cumperi, ba trebuie tu să alegi de acasă din listă anumite produse. Ba ai de făcut referat cu produsele cumpărate, ba trebuie să aduci bonuri.
Pe mine m-a contrariat nițel lista magazinelor/instituțiilor care pot oferi servicii și produse profesorilor. E lungă, iar pe lângă magazinele mixte, de electronice și supermarketuri, am regăsit… și agenții turistice, și parfumerii, și magazine de bijuterii. După spusele colegilor mei, cariera didactică de succes e condiționată de asigurarea nevoilor de bază (hrană, îmbrăcăminte, adăpost… când mergi în concediu și, de ce nu?, glamour…).
Pe de altă parte, universitățile încă nu erau incluse săptămâna trecută pe această listă, în condițiile în care plata taxelor universitare era o cheltuială eligibilă, iar cei mai puțini din lista lungă erau furnizorii de formare profesională.
Oricum, și profesorii care au cheltuit deja banii, și cei care încă nu știu ce e de făcut cu ei… sunt într-un tărâm al misterelor dacă au făcut sau fac bine ce fac cu prima…
Mi-am amintit de povestea lui Creangă cu găina care privea mândră mărgica strălucitoare pe care o ouase…
Mă gândesc că și ministerul cam tot așa privește spre demersul acesta, care ar fi putut fi unul mai demn decât mândria jalnică a găinii din poveste.
prof. Maria Adriana Nichitean
