Doza de educaţie (DDE) – Chiar dacă e deja vacanță pentru toată lumea, căci au încheiat toți elevii examenele, parcă tot mai sunt câteva lucruri de spus…
La finalul săptămânii trecute au fost afișate rezultatele obținute de cei 54.632 de candidați care au contestat rezultatul obținut inițial. Prima dată când am auzit acest număr, mi s-a părut unul exagerat de mare. Apoi, informându-mă, am aflat că în ultimii zece ani nu a scăzut niciodată numărul contestaților sub 40.800.
Anul acesta însă a fost pe podium, pe locul trei, căci în 2020 și 2021, au fost și mai multe nemulțumiri. Indiferent de câți absolvenți au finalizat cursurile în fiecare an, mi se pare totuși un număr nefiresc de mare. Și nu pot să nu mă întreb ce face ca atât de multe teze să fie necesar a fi recorectate…
Ai putea să te întrebi dacă elevii au devenit mai revendicativi, dacă se evaluează mai obiectiv sau subiectiv. Dar sunt întrebări al căror răspuns e greu de găsit.
Și-atunci îți îndrepți privirea spre profesori. Profesorii corectori. Cu siguranță sunt printre ei și unii care se pricep prea puțin la evaluare.
Cu siguranță ar trebui făcută o selecție mai riguroasă a celor care decid media de Bacalaureat, atât de importantă pentru elevii care se vor înscrie cu ea la facultate sau care țin la palmaresul personal.
Doar că, pentru a putea face o selecție, ar trebui să ai masă mare de profesori, din care să alegi. Însă profesorii corectori sunt mult prea puțini. Pentru că evită să se afle în situații ca acestea, în care să se pună la îndoială calitatea muncii, pentru că nu se dau în vânt să citească zeci de lucrări, căci este un efort foarte mare, iar remunerația e mult prea mică.
Cu toate acestea, acei curajoși care au decis să fie în rolul ingrat de corectori, au făcut-o asumat… Au lucrat în perechi pe fiecare lucrare și atunci la un calcul simplu ai zice s-a înjumătățit numărul de minți ce a fost necesar să rămână obiective și atente mai multe zile, de dimineața până seara. La nivel teoretic, însă.
Pentru că, de fapt, se întâmplă adesea ca cel de al doilea profesor să nu recitească lucrarea și să fie de acord cu nota inițială, dată de colegul care a citit-o prima dată. În felul acesta reușesc împreună să dubleze numărul de lucrări corectate și să se încadreze în timpul scurt avut la dispoziție. Altfel cum să-ți explici faptul că doi profesori, care au corectat la prima mână, au fost în sincron, iar alții doi, care au corectat la contestații, decid o notă cu peste un punct și jumătate mai mare?
Pe de altă parte, stau și mă întreb ce le dă mai mult credit corectorilor de la contestații față de cei de la prima corectură? 300 de lucrări au înregistrat diferențe de peste 150 de sutimi anul acesta…
Sunt o grămadă de întrebări legate de evaluările de final de ciclu de învățământ… Cred însă că soluții se pot găsi, chiar dacă numărul profesorilor nu va crește în următorii ani.
Mă gândesc măcar la una… mărirea perioadei în care se face evaluarea lucrărilor, astfel încât corecturile să nu se facă pe genunchi, contracronometru.
Măsură dublată de plata adecvată a profesorilor care își asumă calitatea de evaluatori… ca să nu mai auzi “la așa bani… așa evaluare”…
prof. Maria Adriana Nichitean
