Pe repede înapoi (PRI) – Genetica mondială cunoștea un moment de răscruce într-o zi de 5 iulie, care producea schimbări majore de acțiune și mentalitate și, în mod sigur, o va face mult timp de acum înainte.
În anul 1996, într-o fermă din Scoția, venea pe lume oaia DOLLY, primul mamifer clonat din lume.
Animalul era, practic, rezultatul muncii cercetătorilor IAN WILMUT și KEITH CAMPBELL, care dezvoltaseră transferul nuclear al celulei somatice.
Evenimenul a uimit o parte a omenirii și a scandalizat o alta, în funcție de considerentele de ordin moral, afectiv și religios.
Pe de o parte, noutatea absolută a demersului stârnea laudele celor care întrevedeau posibilitate creării unor organisme mai puternice și chiar salvarea unor specii pe cale de dispariție.
În opoziție, au existat numeroase voci care condamnau munca cercetătorilor, atrăgând atenția că au încălcat etica vieții și că, pur și simplu, se joacă de-a Dumnezeu.
Ca un element de can-can, numele oii a fost inspirat de la cel al cântăreței DOLLY PARTON.
Oaia DOLLY avea să trăiască 7 ani, dând naștere mai multor miei, culmea, pe cale naturală.
Ea a fost eutanasiată după ce s-a descoperit că suferea de o maladie pulmonară gravă.
Cercetările ulterioare au arătat că organismul ei fusese afectat și de o îmbătrânire prematură, generată de faptul că, la vârsta sa efectivă, se adăugau și anii oii de la care fusese prelevată celula folosită la clonare.
Dar – în pofida opoziției venite din partea unei părți a societății – anii care au urmat aveau să aducă noi exemple de animale clonate, în cadrul unor proiecte mai mult sau mai puțin transparente.
Totuși, până acum, omul nu a reușit să depășească unele bariere ale cunoașterii, așa încât toate organismele clonate prezintă malformații genetice și fizice.
Bogdan Diaconiţa
