Doza de educaţie (DDE) – Auzim în jurul nostru de ceva vreme că este sănătos să-l scoatem din limbaj pe „trebuie”. Pentru că e apăsător, e implacabil, pune presiune, și-n caz că nu-l satisfaci pe trebuie… cum trebuie… ai putea crede că ești un ratat.
Că sănătos este să-l înlocuiești pe „trebuie”, cu mai blândul și mai educatul „este necesar”. În loc să spui „trebuie să mă trezesc devreme pentru că… trebuie să fiu punctual deoarece sunt multe îndatoririle pe care… trebuie să le duc la bun sfârșit la job”, să te îndulcești nițel cu „e necesar să mă trezesc devreme pentru că… e necesar să ajung la timp să le fac pe toate cele necesare la job”.
Diferență de nuanță? Încercare de desetare a tiparului în care „trebuie” pare atât de periculos pentru că trasează obligații pe care nu le putem ocoli? Sau doar o tentaivă de a amăgi pentru ceva timp iluzia libertății de a alege, iluzia că deținem controlul, în care nimic nu trebuie?
Am tot încercat să-mi asum libertatea aceasta a lui „nimic nu trebuie, ci este necesar” și-am ajuns la concluzia că, deși am avut toate drepturile alegerii, am făcut exact ceea ce trebuia. M-am trezit dis de dimineață, am plătit facturile, am făcut plinul la mașină. Și-n ciuda faptului că am spus blând că este necesar ceea ce eram conștientă că trebuie, nu mi-am îndulcit neliniștea.
Dacă avem curajul să fim sinceri, poate vom recunoaște că societatea în care trăim ne obligă din ce în ce mai mult să facem ceea ce spunem că este necesar. Nu ne prea dă cale de întors, nu ne prea dă alternative în multe privințe.
Și-atunci mă întreb… de fapt ce este cu adevărat sănătos? Să pretind că nu sunt obligată să fac anumite lucruri, dar în cele din urmă să le fac pentru că îmi spun că sunt cu adevărat necesare? Sau să nu lungesc prea mult teoria și să fac lucrurile ce trebuie făcute, asumat, cu curaj și fără prea multe ocolișuri?
Care e de fapt adevărata libertate? Să-mi spun că trebuie… sau să spun că e necesar? În care zonă mă simt mai asumat, mai liber și mai puternic?
Răspunsul îl găsește fiecare, în caz că este necesar, în zona propriului… „trebuie”.
prof. Maria Adriana Nichitean
