Doza de educaţie (DDE) – Citeam pe un site, destinat exclusiv știrilor din educație, un articol în care autorul era foarte foarte revoltat de faptul că în era digitalizării, Ministerul Educației cere tuturor școlilor dosare de plastic cu șină. Pentru a depune documentația de înscriere a proiectelor în calendarul activităților educative naționale.
O întoarcere în communism, scrie autorul. Pe semne nu știe însă câte alte dosare sunt cerute unui profesor de-a lungul anului școlar, refuzându-se varianta electronică a documentelor. La un calcul simplu, într-o școală medie, în care sunt să spunem 50 de cadre didactice cărora li se cer individual planificări ale activității la clasă, planificări ale activităților extrașcolare schițe sau planuri de lecție, detalierea proiectelor educaționale. portofoliu personal cu fișe de lucru, evaluări pe parcurs sau sumative, se adună zeci de mii de foi. Căci toate aceste documente trebuie listate, uneori și în dublu exemplar, îndosariate, predate sau păstrate în arhive.
Problema nu e cu dosarul de plastic cu șină… problema e de câte foi de hârtie conține acest dosar, cu informații la care cei care se uită/dacă se uită, ar putea să o facă mult mai relaxați în format digital.
Știu cazul unui profesor care s-a găsit mai cu moț, luând decizia de a nu lista multitudinea de documente, ci de a le păstră și preda pe un memory- stick.
Anticipați reacția colegilor și a conducerii… Păi da! Vrea să fie contra-vântului! Îi place excentricitatea. Lasă că îl lecuim noi de excentricitate! Scădem calificativul la final de an școlar. Doar că amenințarea nu s-a putut finaliza. Culmea este că niciunde nu este precizată obligativitatea ca documentele școlare să fie listate pe sute de pagini. Doar aceea de întocmire a lor la timp, cu responsabilitate. Cel puțin eu așa știu…
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă mai mulți profesori ar lua decizia să fie excentrici, pentru că nu doar declarativ, ci și în fapt, sunt responsabili și nu obedienți? Dacă ar întocmi și apoi preda celor care le cer documentele, în format electronic? Dacă nu toate, măcar parte din ele, cum ar fi planificările care ocupă sute de pagini, care înseamnă mii de copaci tăiați, care înseamnă aer mai puțin respirabil.
Oare s-ar năduși așa de rău șefii la vederea unor astfel de documente? Și dacă s-ar năduși, care ar fi pierderea? Căci despre câștig, știm deja sigur că ar fi!
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/10/05/dde-cu-educatie-despre-educatie/
