Începutul acesta de septembrie m-a făcut să văd mai clar că dacă societatea este extrem de pestriță, cu oameni în fața cărora meriți să-ți scoți pălăria și oameni pe care îți dorești să nu-i fi cunoscut, la fel e și în interiorul categoriilor profesionale. Fie că vorbești de doctori, polițiști, ospătari, femei de serviciu, șoferi profesioniști, vânzători, profesori… și enumerarea poate continua.
Oameni diverși, imperfecți, cu mai multe calități sau mai multe defecte. Dar pentru că puterea exemplului funcționează de multe ori, mă opresc asupra unui om în fața căruia mi-aș scoate pălăria dacă aș purta. De unde altundeva, decât din școală. Și am nevoie să mă opresc în dreptul exemplului său, ca să pot merge mai departe cu speranță că încă se poate, încă e loc de bine, de frumos.
Un profesor care predă o disciplină obligatorie la examenul național de Bacalaureat. Care a petrecut prima oră din an întrebând elevii de clasa a XII-a cum le-a fost în vacanță, dacă au găsit timp să citească și cum pornesc pe noul drum. I-a pus să noteze pe hârtie mai întâi ce notă își doresc să obțină la Bacalaureat. Apoi i-a rugat să scrie două lucruri pe care ar trebui să le facă pentru a obține acea notă la examen. Apoi le-a cerut să scrie ce ar trebui să facă profesorul pentru ca ei să obțină notele pe care și le doresc la examen. Au continuat exercițiul cu enumerarea lucrurilor de care ar avea nevoie elevii pentru ca lucrurile să se întâmple așa cum își doresc. Iar la final, i-a învățat despre puterea recunoștinței. Le-a sugerat ca în fiecare dimineață când se uită în oglindă să se gândească la lucrurile pentru care pot fi recunoscători… Totul s-a întâmplat la ora de Limba română…
Nu știu dacă doamna profesoară a făcut acest exercițiu în fiecare început al clasei a XII-a pentru elevii pe care i-a îndrumat de-a lungul anilor, dar sunt convinsă că a făcut-o anul acesta la toate clasele terminale la care predă. A știut că nu va fi o oră pierdută aceasta, în care îi pune pe elevi să-și proiecteze succesul, să-și identifice resursele necesare obținerii lui, să găsească în fiecare zi motivele pentru care trebuie să fie curajoși și puternici, recunoscători pentru lucrurile bune care li se întâmplă.
Nu știu dacă doamna a participat la vreo formare pentru profesori despre cum să le crești reziliența elevilor într-o societate în care valorile se răstoarnă de la o zi la alta, în care sistemul de învățământ se schimbă de la un an la altul, în care profesorii sar de la o nemulțumire la alta. Dar ceea ce a făcut la prima oră de Limba română din clasa a XII-a a fost tare bine! I-a pregătit pentru un an greu, nu spunându-le cât de solicitant va fi, că va sta cu evaluări săptămânale pe ei, că nu va tolera greșelile… ci ajutându-i să identifice tot ce-i va face să fie mai buni.
Chapeau! Model de urmat și de alții…
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/09/19/doza-de-educatie-curat-murdar/
