Pe repede înapoi (PRI) – Pentru a rememora un eveniment important al zilei de 15 septembrie ne întoarcem puțin în timp, doar până în anul 2013.
Atunci se desfășurau, la București și în alte orașe din țară și diaspora, proteste referitoare la retragerea proiectului de lege care reglementa exploatarea minereurilor din perimetrul Roșia Montană și anularea contractului cu Gold Corporation.
Zeci de mii de oameni ieșeau în stradă pentru a denunța exploatările cu cianuri și pentru a cere introducerea zonei Roșia Montană în patrimoniul UNESCO.
Asta după ce firmei cu acționar majoritar canadian îi fusese oferită o licență de exploatare minieră a aurului, fără licitație.
Proiectul de exploatare prevedea folosirea cianurilor pentru a extrage aurul, lucru care însemna mutarea a 3 sate și distrugerea munților din zonă.
În fața opiniei publice, nici nu a mai contat că investiția promitea extragerea anuală a peste 1.800 de tone de aur și argint, e adevărat, doar o mică parte ajungând la statul român.
Campania “Salvați Roșia Montană” a fost inițial organizată de către localnici, apoi a cuprins activiștii de mediu din întreaga țară.
În pofida promisiunilor electorale, de stopare a proiectului, Guvernul de atunci, condus de VICTOR PONTA, a dat undă verde acestuia, lucru care a nemulțumit și mai mult protestatarii.
Dar, până la urmă – în fața avalanșei de păreri contra – factorii politici au renunțat la proiect.
Privind astăzi retrospectiv, campania “Salvați Roșia Montană” ar putea fi catalogată ca fiind una dintre cele mai mari mișcări civice din România, după revoluția din 1989.
Iar hotărârea cu care a acționat atunci societatea are acum un răspuns: recent, Roșia Montană a fost inclusă în patrimoniul UNESCO a obiectivelor protejate.
Bogdan Diaconiţa
