PRI (Pe repede înapoi) – Zbuciumata istorie de după căderea regimului comunist din România a consemnat, într-o zi de 14 iunie, un incident major, care avea să afecteze dezvoltarea ulterioară a societății.
În anul 1990, aproximativ 10.000 de mineri din Valea Jiului veneau cu trenurile la București pentru a restabili ordinea în urma acțiunilor fasciste la adresa regimului ILIESCU, după cum considerau ei.
Dar aceasta nu era prima venire a ortacilor conduși de MIRON COZMA la București, pe post de apărători ai Frontului Salvării Naționale.
La sfârșitul lunii ianuarie, o serie de mitinguri organizate de partidele din opoziție se terminau cu percheziții, devastări de sedii și arestări ilegale întreprinse de polițiști și mineri.
Iar la jumătatea lunii februarie minerii reveneau în Capitală pentru a împrăștia o altă acțiune de protest la adresa comuniștilor și securiștilor care continuă să conducă țara, după cum reclamau manifestanții.
Dar în iunie 1990 spiritele deveniseră mult mai încinse – de două luni, în Piața Universității se desfășurau zilnic proteste la adresa proaspătului președinte ILIESCU, la care participau mii de oameni.
De altfel, Piața Universității fusese declarată simbolic Zonă liberă de neo-comunism, iar protestatarii se autointitulau golani, după caracterizarea făcută chiar de către ION ILIESCU.
Protestele din Piața Universității erau susținute de Liga Studenților și de partidele și organizațiile din opoziție, atingând apogeul atunci cînd în zonă au fost instalate corturi.
Pe 13 iunie 1990, forțele de ordine au încercat să curețe zona, dar reacția protestatarilor a fost violentă, ajungându-se la arestări, dar și la incendierea sediilor Poliției, Ministerului de Interne și SRI.
A doua zi, după apelul televizat al președintelui, aproximativ 10.000 de mineri conduși de MIRON COZMA veneau la București, ocupau centrul orașului și – coordonați de cadre din Poliție și SRI – agresau localnicii care li se păreau suspecți deoarece purtau blugi sau barbă și devastau sediile mai multor facultăți, ziare, partide și organizații din opoziție.
Violențele de pe străzile din București au ajuns rapid în presa străină, care a folosit, referindu-se la mineri, termenul de grupări paramilitare.
În fine, pe 15 iunie 1990, minerii au fost adunați la Complexul Romexpo, acolo unde președintele ILIESCU le-a mulțumit pentru atitudinea de înaltă conștiința civică și pentru că au descoperit depozite de arme, droguri și mașini de tipărit bani.
De fapt, dezinformarea președintelui a fost uriașă: singurele arme erau cele ale forțelor de ordine, drogurile însemnau, de fapt, ajutoare medicale umanitare primite din străinătate, iar mașinile de tipărit bani erau simple copiatoare.
Ortacii au plecat spre Valea Jiului lăsând în urmă 4 morți și peste o mie de răniți.
Dar forța distructivă a minerilor manevrați politic va continua timp de un deceniu, ei reușind să schimbe guverne și să producă efecte grave pe plan intern și extern.
Astăzi, adevărul mai are de așteptat: toți cei 14 inculpați din dosarul deschis în justiție – printre care ION ILIESCU, PETRE ROMAN și GELU VOICAN VOICULESCU, acuzați de infracțiuni contra umanității – pot sta liniștiți.
Dosarul a fost restituit procurorilor militari pentru a fi refăcut în integralitate, toate probele fiind declarate nule.
Bogdan Diaconiţa
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2020/06/14/30-de-ani-de-la-mineriada-din-13-15-iunie/
