13 mai 1981 a fost o zi ghinionistă pentru Papa IOAN PAUL AL II–lea.
Sau, privind altfel lucrurile, am putea spune că atunci a început pentru el a doua viață.
În timp ce participa la o adunare religioasă în centrul Vaticanului, din mulțime au fost trase asupra lui 4 focuri de armă.
Gloanțele nu i-au fost fatale, prelatul în vârstă de 61 de ani fiind salvat de intervenția rapidă a medicilor.
Având în vedere puhoiul de lume, autorul tentativei de asasinat a fost reținut imediat de către carabinieri, care l-au identificat ca fiind cetățeanul turc MEHMET ALI AGCA.
După un proces rapid, el a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a refuzat să facă declarații clare referitoare la motivele care l-au determinat să comită fapta.
Abia în acest secol deschiderea arhivelor militare a permis aflarea unei părți a adevărului: agresorul papei a fost instruit de serviciile secrete bulgare și sovietice pentru a-l elimina pe cel care era considerat un pericol la adresa orânduirii comuniste.
Datorită legăturilor de sânge și a influenței pe care o avea în Polonia, Papa IOAN PAUL AL II-lea a fost catalogat de KGB drept un adversar pentru a cărui neutralizare erau permise orice mijloace.
Iar varianta cu asasinul turco–bulgar a fost considerată cea mai eficientă.
Dar, ca o ironie a sorții, după ce a scăpat din tentativa de asasinat, Papa IOAN PAUL AL II-lea a fost una dintre figurile marcante care a contribuit din plin la căderea comunismului în Europa de Est.
Bogdan Diaconiţa
