Picu (diminutiv de la numele de botez Oprea) Pătruț, cu numele de monah Procopie, a fost un autodidact și un mare bibliofil. Născut în Săliștea Sibiului, în 1818, din părinți oieri, a făcut primele clase de școală în satul natal. Din cauza sănătății firave, părinții nu l-au trimis cu oile, ci l-au lăsat să intre în slujba bisericii, unde a fost (din 1829 și până la moarte, în 1872) crâsnic (paracliser). Mare iubitor de cărți, a reușit să procure, prin oierii din Mărginimea Sibiului care practicau transhumanța, Bibliile tipărite în celelalte provincii românești, adunând în biblioteca sa peste 200 de volume (un număr de cărți rar întâlnit în mediul rural din acea epocă). A fost miniaturist, ilustrând texte religioase. Asemenea unui bibliofil pasionat, observă Onisifor Ghibu, „Picu Pătruț deținea toate Bibliile românești apărute până atunci, citite, adnotate și ilustrate de propria sa mână, inclusiv Biblia de la Petersburg din 1819, completată cu 400 de pagini manuscrise, reproducând prefețele celorlalte Biblii, precum și cu 139 de ilustrații”. Numit de Nicolae Cartojan „Anton Pann al Ardealului”, Picu Pătruț areo vastă creație poetică: poezii de factură populară și imnuri religioase. Cea mai cunoscută lucrare a sa (și cea mai amplă) este Stihos adecă Viers (1842-1844), în trei volume, însumând 1400 de pagini. Cele trei volume care fac parte din Stihos adecă Viers se intitulează: Stihos adecă Viers, la toate praznicele Domnului nostru Is. Hs. și ale pururi Fecioarei Mariei și ale sfinților celor mai însemnați de maica Beserică. Acum de curând scoase de mine jos numitul și de mai mulți dascăli ai Besericii răsăritului. 1842, Săliște, 28 Decembrie. Picu Pătruț Crâznic (1000 de pagini); Stihos adică Viers, la toate Duminecile Treodului și în zilele cele cu prăznuire care cuprinde Treodul. Acum de curând scoase de mine mai jos numitul, și de mai mulți dascăli ai Besericii răsăritului izvodite. 1844, Săliște, 11 Avgust (198 de pagini); Stihos adică Viers, la toate Duminecile Penticostarului și în zilele cele cu praznice care cuprinde Penticostarul. Acum de curând scoase de mine mai jos numitul, și de mai mulți Dascăli ai Besericii răsăritului izvodite. Săliște, 29 Noiembrie. Picu Pătruț, decât toți mai păcătosul, 1844 (202 pagini).Muzeul Național al Țăranului Român deţine 21 dintre manuscrisele lui Picu Pătruț, precum şi tiparul literelor iniţiale lucrate de el manual, din lemn. Alte manuscrise se află în colecțiile Bibliotecii Naţionale a României, Bibliotecii Academiei Române şi Mănăstirii Stavropoleos din București. Vasta creație poetică a lui Picu Pătruț (viersuri sau verșuri) are o tematică predominant biblică – „transpuneri ale evenimentelor din Vechiul Testament și Noul Testament, din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante” (Ioana-Tatiana Ciocan). Majoritatea poemelor sunt puse pe muzică de însuși autorul lor. Multe texte poetice sunt scrise în metru popular, conținând motive din poezia cultă. Onisifor Ghibu îi aprecia creația literară: „În ce priveşte versurile cuprinse în câteva volume mari, manuscrise, cred că în acest domeniu Picu este cantitativ cel mai bogat scriitor român. Influențat la început de scriitorii populari ai timpului Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aron şi Anton Pann, ale căror poezii le şi reproduce în parte, în masivele sale colecţii, în scurtă vreme el îşi ia singur avânturi înalte, reuşind să alcătuiască multe sute de poezii şi poeme, aproape toate religioase, de o factură populară impecabilă, şi ca inspiraţie, şi ca limbă, şi ca atmosferă religioasă. Poeziile scrise în legătură cu praznicele şi duminicile de peste an sunt izbucnirile spontane în formă de imnuri şi psalmi, ale unui suflet mare şi bun de om sfânt. Afară de versuri,PicuPătruţ ne-a lăsat şi o dramă religioasă populară, intitulată Mironosiţele, care s-a prezentat de către copii în satele din părţile Sibiului decenii de-a rândul şi care a fost preluată de Victor Ion Popa şi publicată în Cartea Satului, în scopul de a fi reluată şi generalizată pe întreg cuprinsul pământului românesc”. Pe lângă muzicalitatea lor deosebită, versurile scrise de Picu Pătruț impresionează și prin unele așa-zise jocuri textuale (cum ar fi acrostihul), care dovedesc nu numai talentul autorului, ci și o bună cunoaștere a formulelor poetice care circulau în epocă. Țăran cu un dezvoltat simț al frumosului, aceasta ar fi definiția potrivită pentru Picu Pătruț, despre care Zoe Dumitrescu-Bușulenga scria: „Crâsnicul acesta din Săliștea Sibiului a ieșit în lumea artei din matca largă, generoasă, a unui subconștient colectiv bătrân de când lumea. De aceea îl putem asemui oricărui înaintaș, știut ori anonim, de aceea regăsim în arta lui reperele unei durate de veacuri, permanențele de statut ontic și spiritual al unui popor vechi, cu o creativitate turnată în tipare inconfundabile, imprimând o unitate de netăgăduit la nivelul imaginii”. Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești – Centrul național de Studii „Mihai Eminescu” VIERS DE PRIMĂVARĂ P Primăvara cea frumoasă I Ivitu-s-au luminoasă; C Copacii au înfrunzit, U Uscăciunea au pierit; P Pomii frumos înfloresc, E Erburile acum cresc; T Tot pământul dănțuiaște, R Râde și să vesăleaște, U Umplându-se de frumuseață, Ț Țiind stâlpări de verdeață C Câmpurile înverzesc. R Rodurinoao să ivesc; Î În văzduh păsările Z Zboară-n toate părțile, N Ne încetat ciripind, I Iscusit, dulce cântând; C Cântă și privighetoarea, S Strigând în văzduh cântarea. E Es acum și vitele L La toate câmpurile, I Inimile-și vese(le)sc ȘT Știind că iarbă găsesc; E Eșit-au și florile, S Să-și dea mirosurile, E Eșit-au mugurele P Pre toate ramurile T Tot omul să desfătează, E Ese la câmp și lucrează; M Mieii și oițele, V Văzând verdețurile R Răsărite toate-odată, I Inima lor tare saltă; E Ese și se pășunează, D De iarbă să desfătează /…/ CÂNTAREA LUI AVEL Depărtează-te-adormire, Din ochii toatei zidire. Fugiți întru depărtare, O, visuri înșelătoare! Și v-ascundeți cât puteți, Ca să nu vă mai vedeți. În umbrele-ntunecoase, A nopții luminoase, Unde sunt acum pitite Umbrele nopții-nnegrite. Fără-ndoială, s-au dus, Și de la noi s-au ascuns. Întru adâncimi de codruri, Și-n peșteri, în crepături, În locuri fără de soare, Ne au întru așteptare. Acolóle vom găsi, Aflate de noi vor fi, În cea mai veselitoare Și prea frumoasă răcoare. În…
Botosani – ȘTIRILE VIVA FM
Poeți contemporani cu Eminescu: Picu Pătruț, stihuitorul
Articolul anteriorStadiul Campaniei de primire a Cererii Unice de Plată în anului 2021
Articolul următorAUDIO | Spitalul de Recuperare Sf.Gheorghe va reveni la specialitatea sa
