Ministerul Educației și Cercetării a lansat, pe 4 februarie 2020, în consultare publică, Metodologia și calendarul de înscriere a copiilor în învățământul primar pentru anul școlar 2020-2021. Câteva noutăți din metodologie îi zguduie puțin pe cei interesați de acest proces. Care este propunerea care pare-se că îi doare pe cei mai mulți? Cea care spune că, după finalizarea procesului de înscriere, elevii vor fi distribuiți în clase aleatoriu, după o procedură întocmită de școli, eventual în ordine alfabetică sau tragere la sorți. Se dorește astfel desființarea obiceiului, împământenit de ceva vreme, prin care părintele e cel care alege învățătorul pe care și-l dorește pentru viitorul elev al familiei.
Mă întrebam pe cine deranjează cel mai mult această regulă, care își propune să desființeze listele neoficiale întocmite chiar și cu doi ani înainte de către învățători cu ajutorul altora. Aș putea face o radigrafie a reacțiilor celor interesați direct de situație, căreia îi puteți adăuga și domniile voastre elemente, în cazul în care lipsesc. În ordinea descrescătoare a nemulțumirilor.
Cei mai nemulțumiți cred că vor fi părinții care, la adăpostul unui imens buchet de flori și a unei punguțe mici, mai mult sau mai puțin costisitoare, au bătut la ușa clasei învățătorului despre care a auzit că este cel mai bun din școală. Pentru că își văd investițiile financiare și de timp risipte, lăsate la voia sorții…
La foarte mică distanță de acești părinți sunt învățătorii care s-au obișnuit ani la rândul să-i aleagă pe copiii despre care au primit referințe că sunt ,,buni” sau că au părinți ,,buni”. Nu mă întrebați ce înseamnă ,,bunul” în această situație, pentru că gusturile învățătorilor diferă în această privință. Și se gândesc cu oarecari emoții cum îi vor face să priceapă cele predate pe toți prichindeii, dacă părinții nu-și permit pregătire suplimentară.
Urmează apoi părinții care, deși nu și-au folosit nici notorietatea personală, nici portofelul, au cunoștințe în rândul directorilor sau inspectorilor școlari. Și s-au folosit de puterea acestora de persuasiune pentru un loc forțat pe listă. Vobe în vânt, de acum…
La mijlocul acestui clasament sunt profesorii care muncesc cu drag la școală și au obosit din cauza presiunii din partea părinților, din partea direcțiuniii sau a inspectoratului când vine vorba de listă. Ei sigur vor găsi soluții de a preda echitabil, deși nu neagă nici eventualitate de a munci și mai mult, și nici că idealul clasei omogene încă le chinuie visele.
Spre finalul clasamentului nemulțumirii stau învățătorii care vin la școală ca la orice serviciu. Important este să aibă bani să pună pâinea pe masă. Și părinții care-și trimit copiii la școală doar ca să-i educe alții. Sunt puțini, dar credeți-mă există…
Părinții care nu și-au permis sau propus buchetul sau punguța sunt cei mai fericiți. Cu puțină șansă și investiție minimă, căci vor oferi cu drag un buchet în prima zi de școală, vor avea un învățător foarte bun pentru propriul copil.
Dacă va fi ca soarta să decidă în această privință, conform noii metodologii, eu zic să găsiți consolare în replica aceea optimistă a românului care crede că nu mai poate schimba nimic: “ce-i al fiecăruia, e pus deoparte”. Mă îndoiesc însă că se va ajunge la soartă și în această problemă.
