Vă vorbeam, mai ieri, despre cât de mucaliți suntem noi, românii, și cum reușim să găsim un banc sau o glumă despre fiecare lucru care ne dă cu fundul de pământ. E clar un comportament adaptativ care ne ajută să mergem mai departe, după ce ne scuturăm nițel și ne ridicăm de la pământ.
Glumesc românii și pe seama coronavirusului care a fost trântit la pământ de către cei de la SMURD Suceava. Însă mie una, gluma aceasta mi s-a părut nițel amară și n-am prea gustat-o. Și nu pentru că este despre o problemă care-mi taie respirația, care mă face să mă baricadez în casă de teama îmbolnăvirii. Pentru că nu este deloc așa. Încă sunt prietenă bună cu apa și săpunul, fructele fac parte din meniul zilnic, respect pe cât posibil orele de somn și nu dau din coate prin spații aglomerate. Și-n cele din urmă îmi zic ca tot românul… “fie ce-o fi!”
Însă zicerea aceasta cu “fie ce-o fi” nu prea merge atunci când vine vorba de școli în care învață fragedul nostru viitor. În care săpunul lipsește de la baie, de cele mai multe ori cu desăvârșire, în care învață amatori de chipsuri, nu de fructe, în care coatele se dau în pauze, nu doar din cauza aglomerației.
Și mă întreb dacă presa, care face haz de căzătura unui om, n-ar trebui să privească mai atent la felul în care este prevenită răspândirea gripei românești, nu a celei chinezești, prin școli. Pentru că zilnic primesc informații legate de faptul că elevi din diferite clase nu mai merg la școală pentru o zi sau două, pentru că s-au îmbolnăvit de gripă trei dintre colegii lor. E drept că prevenția e mama sănătății, dar haideți să vă povestesc cum se face în unele dintre școlile noastre, am speranța că nu în toate…
Treizeci de elevi stau acasă câteva zile, mulțumind în gând că a venit gripa, dar nu peste ei. Clasele rămân libere și ce să vezi… În ele intră cei din al doilea schimb, pe care încă nu i-a lovit gripa. Fără să fi fost dezinfectate clasele în prealabil. Doar nițel aersite, căci în școlile de prin municipii căldura nu e niciodată cu măsură și de cele mai multe ori fie mori de cald, fie leșini de mirosurile pe care adolescenții le împrăștie cu dărnicie la vârsta în care hormonii se joacă cu veselie în organismul lor. Deci intră adolescenții care învață după-amiază în clasa în care dimineața nu s-au făcut ore spre prevenirea răspândirii gripei. Pândind cu nițică inconștiență și mult mai multă speranță dacă nu cumva vreunul este mai palid sau mai călduț, în speranța de a elibera mâine sala de clasă și în schimbul doi.
Cam așa previn… de dragul prevenției pe hârtie, managerii de școli, gripa… cu nițică inconștiență și mult mai multă speranță.
