Bine v-am găsit la prima emisiunea despre FRANCOFONIE, FRANCOFILIE, FRANCOFILOFONIE! Pe bună dreptate veți spune: SUPERCALIFRAGILISTIC EXPIALIDOUS. Dar, totuși, ce vor să spună aceste cuvinte care sună atât de bine?
Francofonia este astăzi al șaselea spațiu geopolitic din lume prin numărul vorbitorilor de limbă franceză. Atuul francofoniei îl constituie puternicul sentiment identitar al populațiilor care folosesc limba franceză ca limbă maternă, limbă de comunicare, limbă în administrație și/sau limbă în învățământ.
Termenul de FRANCOFONIE a apărut la sfârșitul secolului XIX, când geograful Onésime Reclus a avut ideea să organizeze locuitorii Terrei în funcție de limba vorbită în comunicarea curentă. Să propui o clasificare a populațiilor pe criteriul lingvistic și nu etnic sau economic reprezenta o adevărată inovație în epoca respectivă.
Francofonia conține mai multe dimensiuni: după cum spuneam, o dimensiune lingvistică – vorbitorii de limbă franceză, o dimensiune geografică – ansamblul teritoriilor în care franceza e limbă maternă, oficială, curentă sau administrativă, o dimensiune spirituală în care oamenii care împărtășesc valori commune comunității francofone precum: democrația, libertatea, toleranța, egalitatea, fraternitatea și, în fine, o dimensiune instituțională – care se referă la ansamblul organizațiilor publice și private care se regăsesc în spațiul francofon.
Dar pentru astăzi ça suffit, chers amis! Liberté, egalité, fraternité – cine nu cunoaște deviza națională a Franței folosită în timpul Revoluției francize și devenită Articolul 1 din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Au revoir! Pe săptămâna viitoare. Dar nu înainte de a-i asculta pe suceveni vorbind franțuzește:
