Am citit un interviu cu profesorul universitar doctor Constantin Dulcan. Pentru cei care nu îl cunosc, este un reputat neurolog și psihiatru, preocupat de cercetarea importanței gândului asupra organismului și creierului.
Am citit câteva dintre cele scrise de el până acum. Iar cele scrise îmi par o confirmare a lucrurilor pe care le-am simțit dintotdeauna. Noi, oamenii, suntem cei care putem influența lucrurile ce ni se întâmplă prin felul în care le privim, prin felul în care ne raportăm la ele. Și pentru a ne fi bine, e musai de respectat o lege fundamentală. Pe care nu oamenii au scris-o, dar care e valabilă în orice colț de Univers: ,,Legea binelui”. Am convingerea că sunt câțiva care zâmbesc la aceste cuvinte, ce le par luate din vreo scriere religioasă.
De fapt e o realitate simplă. Gândiți-vă la cea mai fericită perioadă a anului pentru dumneavoastră. Dincolo de stresul și agitația sfârșitului de an, nu cumva e perioada din preajma Crăciunului? Atunci când sunteți mult mai dispuși să faceți bine? Să dăruiți, necondiționat și cu bucurie? Iar gândurile frumoase se întorc în oglindă…
Doctorul Dulcan spunea că avem nevoie de bucurie ca de pâine. Eu cred că sursa bucuriei nu trebuie s-o căutăm mai mult în alții, ci în noi. Nu doar în preajma sărbătorilor, ci pe tot parcursul anului. Să învățăm să dăruim mai des. Nu material, căci mai tot ce e material e epuizabil. Să fim sursă de bucurie și-n felul acesta ne vom alege și noi cu ea. Și ne va fi bine. Pentru că o acțiune ce duce la nefericirea celorlalți e cea prin care ne creem singuri mecanismele care duc la propriile neplăceri. ,,Cinci minute de mânie sau suferință imobilizează pentru 5, 6 ore celule gardian ale sistemului imunitar. Iar în acest răstimp organismul nostru este lipsit de apărare în fața milioanelor de viruși și bacterii ce circulă libere prin organism. Îndoiala, neîncrederea, invidia și gelozia provoacă un pH acid, favorabil bolii.” Nu o spun eu, ci doctorul Dulcan. Și cred că ați putea fi și dumneavoastră de acord, după o analiză conștientă a celor ce vi se întâmplă atunci când uitați de bine. De dăruirea și acceptarea lui.
Închei, gândindu-mă la binele meu, al tău, al nostru… la sărbătorile ce se apropie, la dorința de a dărui frumos, dorință ce ar putea să rămână activată și după trecerea Crăciunului. Și cu gândul îndreptat spre bine, mai consum o doză de educație.
