Educația, încotro?
Nu suntem convinși în mod definitiv de valoarea reală, pedagogică sau pur și simplu de comunicare, a întrebărilor retorice. Pe de altă parte, însăși premisa care pune imaginea învățătorului
arhetipal în mijlocul formării copiilor poate că nu este, din chiar toate punctele de vedere, și un dezidrat valabil pentru toții copiii. Cert este, totuși, că toleranța și răbdarea se găsesc, ca exerciții fundamentale procesului, numit în limbă de lemn, instructiv-educativ. Imaginea învățătorului, substitut de părinte pentru copiii care vin cu drag la școală, poate că îi urmăresc încă pe unii care s-au aplecat asupra poveștii lui Sadoveanu și dintr-o perspectivă psihologică. Felul în care ”domnul” ”juca lecția de istorie și se înflăcăra la fiecare detaliu care sugera trăsături de caracter, au, până astăzi, o valoare contagioasă spre care nu toate carele didactice se pot îndrepta, adesea și prin natura materiei predate. Alteori, resorturile interioare pur și simplu nu există, sau, după o carieră de douăzeci și mai bine de ani, și ca parte a unei ideologii insuficient înțelese în momentul asumării pe plan personal, cadrele didactice nu mai au abilitatea și nici instrumentele necesare adaptării. Cât despre programe…chiar nu mai este cazul să discutăm. ”Ion, Moromeții” – mijloc cert de alienare și îndepărtare de literatură. Sau nu?
O nouă săptămână, așadar, cu o nouă temă, la Viva FM, care ne privește pe fiecare, după cum educația, și din familie și de la școală, prin procesul didactic, își arată consecințele în grupul social.
Începând cu 28 octombire, vă propunem o nouă serie de întâlniri cu specialiști care, fără a exclude educația și procesul menționat, au găsit căi alternative, au înțeles că originalitatea și creativitatea, empatia și toleranța, reprezintă destinații fundamentale în viața celor educați, indiferent de vârstă.
