full screen background image

23 mai – Drumuri bune, colegul!

Se apropie weekendul, căci am trecut de jumătatea săptămânii lucrătoare. Iar weekendul îl asociem, cei mai norocoși dintre noi, cu o ieșire la țară, la munte sau oriunde, dar să nu stăm pe acasă. Și nu e că nu ne-ar plăcea casa în care ne petrecem mare parte din timp, ci e pentru că vrem să schimbăm peisajul. Și zgomotul. Și aerul.

Dar drumul spre schimbare, indiferent de ce natură ar fi ea, este anevoios. Mai lung sau mai scurt, dar sigur anevoios. Cel puțin așa am simțit weekendul trecut, când, din dorința schimbării, ne-am suit în mașină și am pornit la drum. Mai lung decât de obicei, drept urmare, am ținut cont de sfaturile unui bun prieten care a spus că n-ar fi rău să ne însoțim drumul de o stație. Sigur știți cei mai mulți dintre dumneavoastră ce este. Nu, nu e o stație la care se difuzează muzică bună, ci o stație prin care comunici cu alți participanți la trafic. Conducători auto, desigur, care și-au dotat și ei mașinile cu stații proprietate personală sau împrumutate. Deci nu e despre muzică. Ci despre comunicare.

Totul începe politicos: “Un coleg pentru o probă de stație?” Și musai se găsește un coleg binevoitor care-ți va confirma că te aude. Mulțumești la rândul tău pentru promptitudine, pentru ca pe final să urezi: “Drumuri bune, colegul!”

Ei, da… simți că nu a murit spiritul de întrajutorare și parcă te simți mai confortabil, chiar dacă știi că ai pornit la un drum lung și presărat cu gropi. Lași stația pornită, alături de radioul din mașină, pentru că nu vrei să pierzi nici muzica bună, dar nici discuțiile dintre colegii de trafic. Sunt despre starea vremii, a drumurilor, a cursului valutar, a vitezei regulamentare și alte informații de interes general. Zâmbești și-ți spui în sinea ta că n-ai făcut rău când ai dat drumul stației înainte de a porni la drum, chiar dacă nu-i vedeai la început rostul. Căci nu ești vreunul din aceia puși pe depășirea recordurilor de viteză. Și, uite, toată lumea a ațipit: și soția și copilul. Iar tu nu ai cum să te plictisești, căci asculți discuțiile colegilor.

Deodată însă, tonul și ritmul discuțiilor se schimbă. Și înainte ca tu să ai timp să reacționezi, din difuzorul stației încep să se reverse expresii colorate și sonore. Atât de sonore și de colorate, încât nu numai că au provocat trezirea din starea de amorțire a celorlalți din mașină, dar le-au deschis de-a dreptul ochii a mirare.

Și doamna nu știe cum să acopere mai repede urechile juniorului, care e la vârsta la care pare mai dispus ca nicicând să învețe expresii noi, de impresionat colegii. Colegii de la școală, desigur, nu cei de trafic.

Și brusc ți se șterge zâmbetul de pe buze. La fel de brusc cum întorci butonul stație… Și în mașină se revarsă acum doar acordurile melodiei preferate. Și ție îți e de ajuns. Căci ți-ai dat seama că, nefiind un adept al vitezei, poți pleca la drum și neînsoțit de colegi. Căci sigur unii dintre aceștia nu și-au luat zilnic doza de educație.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza