full screen background image

9 mai – Teatru cu etichetă

Nu mai este chiar atât de mult până începe sărbătoarea teatrului la Suceava. Din mijloc de mai și până la final, vor fi în spectacol actori de prin cele patru zări ale țării și chiar de peste hotare, pentru că sunt Zilele Teatrului ,,Matei Vișniec”. Multe dintre întâlnirile cu teatrul și cultura vor fi gratuite, deci vor gusta din frumusețea teatrului mai mulți decât de obicei, deși prețul unui bilet nu depășește nici în celelalte zile o masă la un restaurant fastfood.

Cu gândul la cei duși mai rar pe la teatru, zic că n-ar fi rău să vorbim puțin despre eticheta pe care ar trebui să o respectăm atunci când participăm la un astfel de eveniment, astfel încât doar actorii să fie cei care se dau în spectacol, pe scenă.

Oricât de rar sau de des mergi la teatru, ar trebui să fie o sărbătoare. Și cum în zile de sărbătoare te gătești mai mult decât de obicei, n-ar fi rău să lași în dulap obiectele de vestimentație în genul blugilor rupți sau tricoului cu mesaje neortodocse, indiferent de vârstă. Nu-ți zice nimeni că e musai să-ți pui cravată sau rochie cu spatele gol, dar e semn de apreciere a momentului o ținută adecvată și un comportament de bun simț.

Există însă și categoria spectatorului de teatru… de ocazie. Acela care a întârziat adesea în viață la întâlnirea cu educația, deci întârzie și la cea cu teatrul. Acela care în loc să ajungă cu 15-20 de minute înainte, așa cum cere eticheta, ajunge când se bate gongul de început de spectacol. Și-și spune că a fost punctual, doar a ajuns la fix. Drept pentru care se-ndreptă hotărât spre locul lui. Nu contează că are de ridicat un rând întreg, întâlnirea cu teatrul e importantă azi și face orice să nu o rateze. Și-n loc să treacă cu fața spre cei pe care-i ridică de pe scaune, se-nghesuie cu spatele la ei și cu ochii în telefonul pe care nu l-a închis la intrarea în sală. După ce și-a ocupat locul, dă telefonul pe silențios. Pentru că a văzut el scris de sute de ori în sala de cinema că nu-i frumos să se audă soneria în timpul reprezentației. Să îl închidă de tot nu poate, căci cine știe ce mesaj important primește pe messenger. Și poate reușește și el să facă o fotografie discret, ca să o posteze pe Facebook. Să știe tot prietenul că îl preocupă arta. Nu contează că regula spune să îl închizi de tot… la toată urma regulile sunt făcute ca să fie încălcate. Deci… scaun comod, telefon pe silențios, spectacol de calitate. Și-a făcut o promisiune că nu va pleca, așa cum a făcut data trecută la filmul acela siropos, după 30 de minute. Nu de alta, dar a văzut că e lume bună în jur și nu vrea să dea rău. Aplaudă la finalul fiecărui act, cum face lumea dusă mai des la teatru, dar ca să arate că e chiar pătruns de cultură, continuă să mai aplaude vreo zece secunde de unul singur, după ce ceilalți au terminat. Trebuie să se remarce și el cumva.

La final, e bucuros că și-a mai crescut nițel nivelul de cultură. Atât de bucuros, încât vrea să împărtășească asta și cu prietenii care-l așteaptă în parc ronțăind ceva. Chair așa! I s-a făcut foame rău, pentru că n-a îndrăznit să scârție ambalajul batonului de ciocolată, de teamă să nu se transforme ceilalți în lei, precum în reclamă.

Ajunge victorios la bancă, împărtășește experiența nouă și se simte bine. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, pe final de mai, la săbătoarea teatrului ,,Matei Vișniec” din Suceava.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza