La început de mai se sărbătorește Ziua Păsărilor și a Arborilor. Dacă stau bine și mă gândesc, sărbătorile ecologice sunt la fel de numeroase ca și cele religioase. Și poate din cauza numărului lor atât de mare, ajungem să nu le mai dăm importanța care li s-ar cuveni. Nici celor ce țin de ecologie, nici celor religioase. Poate doar atunci când sunt și zile libere de la serviciu pentru bugetari…
Dacă la sărbătorile religioase poți bănui că ziua corespunde cu nașterea sau trecerea în neființă a unei persoane care a marcat creștinismul, în cazul sărbătorilor ecologiste e mai greu de explicat alegerea zilei sau lunii din an.
Ziua Arborilor e aceeași la noi cu cea a Regalității, 10 mai. Și cum îmi vin în minte versurile lui Eminescu – “Împărat slăvit e codrul….” – aș putea să trag cocluzia că poetul nostru național știa și simțea mai multe decât noi, în privința rostului sărbătorilor naturii.
Una peste alta, calendarul acesta nu ne ajută, dar nici nu ne încurcă în vreun fel. E doar pretext bun de amintire a respectului pe care ar trebui să-l purtăm naturii în toate formele ei.
Eu una mă străduiesc cât pot să-mi dovedesc respectul, deși la cât de mare e natura, respectul meu trece sigur nebăgat în seamă. Dar nu mă deranjează asta și perseverez. Prin gesturi mici, cum ar fi să strâng alături de prieteni deșeurile rămase în urma unei petreceri câmpenești, să-mi port în buzunar ambalajul de la biscuitele ronțăit în grabă în drum spre treburi importante, să sting lumina în camera în care am abandonat cartea pe care o citeam sau să închid corect robinetul, chiar dacă știu despre fascinația pisicii mele pentru stropii de apă, scurși încet când cineva grăbit uită să se asigure că a închis corect sursa de apă.
Lucruri mărunte zic, despre care le vorbesc adesea și mai tinerilor. Pentru că, făcând și ei aceleași lucruri mici, putem ajunge împreună la un lucru măricel. Nu mare. Căci lucru mare ar fi să văd că PET-urile pe care le-am pus în sacoșă nu sunt aruncate de-a valma cu cartonul legat frumos și resturile menajere, de cei de la fima de salubritate. Mare ar fi să existe mai multe puncte de colectare selectivă a deșeurilor. Mare ar fi dacă, în loc să se taie copacii și tufișurile de pe marginea trotuarelor, s-ar planta mai mulți și multe. Cică au fost tăiate o parte din tufișurile orașului nostru pentru că sunt colectoare de praf…. N-am înțeles prea bine motivarea aceasta. Păi… erau “colectoare” și nicidecum “producătoare” de praf. În consecință, împiedicau praful să vânture prin oraș în toate direcțiile. Adică… dacă s-au tăiat, s-a rezolvat problema prafului în oraș?! Tot nu înțeleg… dar poate m-or lumina specialiștii în gospodărirea orașului nostru. Specialiștii în sărbători religioase și ecologice, în calendare de tot felul și în vorbe…
