Luni, 22 aprilie, ziarul „Crai nou” va celebra, printr-o scurtă manifestare, apariţia ediţiei cu nr. 8.000.
Evenimentul va avea loc la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, de la ora 12.
Dacă vă îngăduie timpul, vă aşteptăm să ne fiţi alături la acest moment de evocare a evoluţiei celui mai vechi cotidian din judeţul Suceava – „Crai nou”, transmite directorul cotidianului, Dumitru Teodorescu.
Mai multe ne spune L. D. Clement, redactorul şef al cotidianului:
Luni, 22 aprilie, cotidianul „Crai nou”, realizat la Suceava, va număra 8000 de ediţii! O performanţă unică în istoria presei sucevene contemporane şi a presei bucovinene în general, o performanţă rarisimă în presa românească de după 1989. Performanţă aparte – din această perspectivă fiind vorba despre zeci de mii de ediţii! – în contextul în care cotidianul „Crai nou”, prin redacţia sa mereu înnoită şi adaptată la solicitările epocilor şi publicului acestora, continuă, de fapt, un demers publicistic constant, neîntrerupt, adresat cititorilor din această parte a ţării, începând din 1946 cu „oficinele” intitulate „Lupta poporului”, „Făclia Sucevei” şi „Zori noi”.
Perioadă în care aceste publicaţii a trebuit să fie şi vocea puterilor epocii, dar au devenit – asumându-şi, prin profesionişti ai lor, riscuri pe care azi puţini sunt în stare (sau, precis zis, ar fi interesaţi) să le evalueze, ca expresie a unor realităţi sociale şi culturale a zonei. Un exemplu ar fi acela că toţi marii condeieri ai perioadei au semnat în ziarul Sucevei din acele decenii. Un altul ar fi acela că numeroşi dintre cei care au devenit ziarişti după 1990, la alte publicaţii (majoritatea lor a dispărut între timp!), au debutat la „Zori noi”. Şi încă un alt exemplu a fost şi este cel că „Zori noi” a devenit (pentru două ediţii) „Suceava” când evenimentele din decembrie 1989 erau în plină desfăşurare, iar apoi „Crai nou”, până acum.
Interesant este de amintit că dacă numele de „Zori noi” a fost dat publicaţiei de Leonte Răutu (pe numele său real, Lev Oigenstein; a fost unchi al cunoscutului etnolog şi antropolog Andrei Oişteanu) şef al Direcţiei de Propagandă şi Cultură a CC al PMR în perioada 1956-1965, cel de „Crai nou” a fost dat de presiunea străzii sucevene revoluţionare, care şi ea avea nevoie (cel puţin conjunctural) de (o) „oficină”. Ulterior, de asemenea conjuctural, „Crai nou” a fost, pentru o scurtă vreme, voce oficială a Prefecturii Suceava. Pe manşetă se numeşte şi azi „cotidian independent” din ziua în care, realmente, a devenit numai şi numai al cititorilor săi…
…Mi-e imposibil să vorbesc în numele cotidianului „Crai nou”. Dar fiindcă am debutat în 1986 în „Zori noi”, deoarece am colaborat cu „Crai nou” începând cu 1994(?) şi fiindcă din 1996 sunt angajat al ziarului, mă încumet să spun că, în toată această perioadă, pe care o cunosc nemijlocit, „Crai nou” a încercat să fie o expresie a realităţii sucevene, bucovinene – aşa cum a fost şi cum este –, nu în ultimul rând a cititorilor săi, aşa cum au fost şi sunt. Dovadă că s-a citit neîntrerupt, că există şi că se îndreaptă spre ediţia cu numărul 8000!
