Senatorul PSD de Suceava, Ioan Stan, a susţinut, astăzi, o Declaraţie politică, în faţa colegilor din camera superioară a Parlamentului României.
Stan a spus că vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a interpretat “mai mult decât subiective realitățile românești” şi că acesta “a glăsuit patetic despre democrație, stat de drept și drepturile omului”
“Îngăduiți-mi să-mi susțin în fața dumneavoastră mulțumirile mele neprecupețite, adresate cu tot respectul, dlui vicepreședinte al Comisiei Europene Frans Timmermans, aflat în România pentru doar două zile, săptămâna trecută. Sper că se deslușește regretul meu legat de durata vizitei, pentru că sunt încă marcat de acest regret. Să mă explic. Obiectivele vizitei ilustrului nostru oaspete au fost dintre cele mai remarcabile. Reuniunea informală a miniștrilor și secretarilor de stat pentru afaceri europene din statele membre ale Uniunii Europene, în contextul exercitării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, dar și primirea distincției de Doctor Honoris Causa acordată de Școala Națională de Studii Politice și Administrative sunt repere demne de toată considerația noastră.
Cu atât mai mult, trebuie să apreciem că în orele unui program de mare încărcătură diplomatică și nu numai, domnia sa a găsit răgazul să ne mustre cu oarece severitate și să ne remită varii povețe menite să ne îndrume pe calea cea bună, în accepțiunea domniei sale desigur. Așa se face că, împodobit cu însemnele distincției acordate de SNSPA, dl vicepreședinte a glăsuit patetic despre democrație, stat de drept și drepturile omului.
Subiecte tratate tot prin prisma sa personală, manieră care a demonstrat flagrant că vorbitorul nu știe sau nu vrea să recunoască un principiu vechi de când lumea și care zice să asculți și ”cealaltă parte”. Astfel, am fost din nou martorii unor interpretări mai mult decât subiective a realităților românești. Faptul de a deține majoritatea decisă prin votul cetățenilor, devine o culpă în viziunea dlui Timermanns, căci domnia sa consideră că majorității nu-i este permis să aibă o viziune proprie asupra elementelor sociale, asupra legislației, asupra însăși a respectării drepturilor cetățenești. Singurul drept pe care îl recunoaște dl Timermmans majorității este de a proteja minoritatea.
Cât despre cei care au decis majoritatea parlamentară, despre cei desemnați prin vot să legifereze întru asigurarea principiilor declarate în campania electorală, întru îndeplinirea programului de guvernare, cei cărora li se reproșează până la urmă că sunt majoritari, are dl Timmermans leac de cojocul lor, cum am zice ploconindu-ne mulțumitor, noi vinovații. Și zice domnia sa fără pic de ezitare să facem bine și când ne mai dă prin cap vreo modificare de legislație, vreo Ordonanță Guvernamentală, să mergem în prealabil la Bruxelles, la împărtășanie și învățătură, spre a nu mai face greșeala de a transpune în fapt deciziile Curții Constituționale.
Și mai zice, tot domnia sa, că e bine să transpunem aceste decizii în legislație, dar să nu facem pași înapoi în lupta împotriva corupției. Să înțelegem că deciziile C.C.R. asta ar face? Așa s-ar părea că sugerează dl Timmermans. Ce pot face fără ezitare este să-l asigur, pe înaltul nostru oaspete, că înapoi pe drumul luptei anticorupției, nu ne vom întoarce. Ar însemna să revenim la vremea când sub acest stindard mincinos, camarila dnei fost șef DNA a distrus destine, a curmat vieți, a indus teroare și a ridicat ”paradeala” la rang de lege în aplicarea legii. Și de parcă atâta ”bunăvoință” n-ar fi fost de ajuns, dl oaspete ne bate obrazul că n-am făcut progrese pe calea cerințelor MCV. De fapt, pentru această admonestare n-ar trebui să mă mai supăr.
Știm cu toții că MCV este o măsură eminamente politică, menită să sancționeze pe cei care nu se ”aliniază”. Știm cu toții că acest instrument este caduc, și-a depășit termenul de valabilitate și mai ales cerințele inițiale, ba chiar și pe cele ce au tot fost adăugate odată îndeplinite cele anterioare. Dar, adevărul este că nu am adoptat o atitudine fermă în această problemă. Din acest motiv, tratând bunăvoința noastră drept neputință, se continua a ne considera o națiune condamnată la supraveghere continuă, la îngrădire permanentă și sfidătoare. Cred că este timpul să ne susținem dreptul la egalitatea intereuropeană, cu o adevărată coloană vertebrală. Și să cerem sfaturi atunci când noi considerăm că ne sunt necesare. Iar cele ce ne sunt oferite fără a fi solicitate să le trecem în regim de inventar istoric”.
