Atunci când ești în fața unei probleme pe care o ai de rezolvat, este recomandabil să te distanțezi puțin de ea, pentru a o vedea în ansamblu, și a putea să cauți rezolvări din mai multe perspective. E ca atunci când ești în fața unui tablou, și, pentru a putea înțelege mai bine mesajul artistului, e musai să faci un pas înapoi pentru a vedea imaginea de ansamblu. Sau mai simplu, ca-n vorba românului reinterpretată, dacă vrei să vezi și pădurea, nu doar copacul, fă câțiva pași înapoi!
Cam așa și în cazul meu cu sistemul de învățământ. Am plecat de la catedră, din sala de clasă, în încercarea de a vedea mai bine care sunt problemele și a căuta vreo două soluții, e drept, tot la nivel micro, căci atât îmi stă deocamdată în putere.
Dar, drept să spun, imaginea pe care o am acum e… și mai complicată și mai ,,amalgamată” decât era înainte. A contribuit, ce-i drept, la amestecul acesta, și revenirea doamnei Andronescu la șefia Educației. Nu o suspectez de rele intenții niciun moment pe doamna ministru. Doar de ambiția de a readuce sistemul în locul în care l-a lăsat la ultima trecerea a dumneaei prin minister, și continuarea lucrurilor din acel punct, spre înfăptuirea celor propuse atunci și nerealizate.
Spre exemplu, manualele. Nu sunt bune cele unice. A fost ,,o idee neinspirată” a domului Pop și trebuie corectată. Eu, una, sunt de acord. Manualul unic e confortabil profesorului, pentru că nu mai trebuie să-și bată capul cu căutarea unuia potrivit din multitudinea alternativelor. Mai multe manuale înseamnă mai multe șanse spre a-l găsi pe cel care se pliază pe colectivul de elevi și stilul profesorului. Rămâne însă o singură mare problemă, nerezolvată: calitatea manualelor, indiferent că sunt unice sau alternative.
O altă problemă e cea cu numărul mare de ore la clasă al elevilor, mai ales din gimnaziu și liceu. Problemă strigată în gura mare de mulți. Soluția doamnei ministru, scăderea orelor. Urmările însă, mai multe. Printre care și scăderea numărului de profesori. Alte strigăte, deși parcă mai ieri se spunea că sunt în învățământ o mulțime de profesori suplinitori sau necalificați, care au intrat în sistem cu note care l-ar putea jena și pe un elev numit ,,mediocru” de cei de la catedră.
Însă cu ideea introducerii examenului național în clasa a X-a, doamna ministru și-a mărit numărul de nelămuriți și nemulțumiți, deși spune ea s-ar ușura astfel proba bacalaureatului. Suntem cu toții conștienți că nu toți liceenii ar trebui să meargă la facultate și că o direcționare spre un liceu tehnic sau o școală profesională ar face tuturora un mare bine, dar nu vrem un examen în plus ce amintește unora de comunism.
Ce să zic?!? Un mare talmeș-balmeș… Cum ai da-o, tot nu-i bine, iar ceața din sistemul de învățământ crește..
