Nu știu cum v-ați trezit voi în dimineața asta, dar eu una m-am trezit cu zâmbetul pe buze. Optimistă. Și să nu credeți că am pierdut noțiunea timpului și am uitat că e marți. Nicidecum! Dar m-am trezit cu gândul că e o nouă zi pe care nu vreau să o las să treacă pe lângă mine fără să simt că am făcut ceva. Pentru mine, dar și pentru ceilalți.
Căci recunosc că mare parte din ceea ce mă motivează este să fac și pentru ceilalți. Unii ar spune că motivația mea nu e tocmai bună și că ar trebui să fiu mai îndreptată spre mine. Le spun un secret: doză de egoism e în toate. Căci ne dorim să facem bine celorlalți pentru că ne place sentimentul pe care îl avem după facerea binelui. Îi iubim pe ceilalți pentru starea de bine pe care ne-o dorim în noi atunci când iubim. Deci toate pe care le facem aparent doar spre binele altora sunt îndreptate și către noi.
Despre motivație mă gândeam să vorbim astăzi. Căci e început de an și sigur avem cu toții nevoie de motivație cu carul. Cât să ne ajungă un an întreg. Și nouă și copiilor noștri. Și mă gândesc că ați făcut ceva investiții pe final de an, în parteneriat cu Moșul cel darnic, mulți cu gândul la o motivare suplimentară a celor mici. Iar investițiile au fost în majoritate de ordin financiar. Căci jucării, haine sau gadget-uri ce au fost sub brad, toate au costat bani.
Dar, oare, banii sau cele ce se măsoară în bani sunt în realitate o bună motivație, fie că e vorba de copii sau de adulți? Ei sunt adevăratul motor al acțiunilor noastre? Răspunsul cred că îl anticipați. Pe termen scurt și în activități pe care le desfășurăm după reguli prestabilite, pot fi. Dar dacă ne dorim a motiva pe termen lung și în acțiuni ce presupun și creativitate și implicare maximă, banii trec în plan secund. Și atunci ce ne motivează pe noi și ce îi poate motiva pe cei mici eficient. Răspunsul tot dumneavoastră îl veți găsi. Unde? În forma aceea de egoism de care vă vorbeam la început, cea care e în drumul pe care-l parcurgem fiecare în căutarea fericirii. Sau cum spunea mult mai inspirat Maica Teresa: “Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci”.
Așa că, dacă vreți să vă iasă toate cum se cuvine, găsiți sentimentul care vă face să vă simțiți impliniți. Și învățați-i și pe cei mici cum să-l găsească. Și sunt convinsă că acel sentiment nu are prea multă legătură cu adunarea, ci mai mult cu împărțirea. Cu rest sau nu. Și nu vorbesc aici despre regulile matematicii învățate la școală.
