Pe 4 decembrie 1989 are loc, la Moscova, întrunirea conducătorilor ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia. Ședința venea la numai o zi de la încheierea dialogului istoric de la Malta, dintre președintele URSS MIHAIL GORBACIOV și cel al Statelor Unite GEORGE BUSH. NICOLAE CEAUȘEȘCU era informat de generalul IULIAN VLAD, șeful Departamentului Securității Statului, că cei doi președinți s-au pus de acord asupra schimbărilor de regim politic din estul Europei.
Ședința din capitala URSS debutează cu un act de condamnare a episodului Cehoslovacia 1968, atunci când trupele Tratatului ( cu excepția României ) au invadat o țară care dădea firave semne de liberalizare. Tocmai din acest motiv CEAUȘESCU refuză să semneze comunicatul final. Discuțiile continuă într-o notă de opoziție între președinții URSS și României, acesta din urmă reproșând abandonarea principiilor marxist-leniniste și capitularea în fața imperialismului. De cealaltă parte, GORBACIOV repetă, în limbaj diplomatic, că Uniunea Sovietică nu mai este dispusă să intervină militar în alte state pentru apărarea socialismului. Mesajul este cât se poate de clar, pentru că de numai câteva luni se încheiase retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Adevărul cunoscut acum, peste ani, este mult mai prozaic decât zvonurile care au circulat intens : în decembrie 1989, după câțiva ani de perestroika, Moscova nu mai deținea controlul asupra economiei care se prăbușea constant, sub cheltuielile tot mai mari ale complexului militar strategic. Așa încât o schimbare economică de esență era obligatorie, tocmai pentru a preveni colapsul social. În acest context poate fi încadrată și solicitarea lui GORBACIOV de a impune țărilor comuniste plăți în valută pentru importurile de petrol și gaze naturale din URSS. Una dintre țările vizate era România, care deținea o industrie mare consumatoare de materii prime și care nu reușea să valorifice produsele la prețuri competitive pe piața mondială.
Dar toate aceste idei păreau a fi prea puțin acceptate de către NICOLAE CEAUȘEȘCU. În avionul de întoarcere de la ședința Tratatului de la Varșovia, pe 4 decembrie 1989, el dă directive primului ministru CONSTANTIN DĂSCĂLESCU să crească volumul exporturilor și să instituie o disciplină mai mare în unitățile de producție. Și, la fel ca după fiecare deplasare externă, convoacă pentru a doua zi Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv.
