Săptămâna trecută, copiii mei de la școală au primit vizita unei foste colege de clasă, mutată acum prin țări străine cu părinții. Bucurie mare, îmbrățișări și întrebări rostite pe nerăsuflate. Poate tocmai pentru că erau la școală, au întrebat-o tot despre școală… Ce materii studiază? Dezamăgire la început, pentru că materiile obligatorii sunt cam aceleași în orice țară te-ai duce. Apoi a venit confirmarea gândurilor lor: e mai bine “afară”! Pentru că acolo se studiază obiecte opționale.
Știu, o să ziceți că și la noi se studiază. La noi, însă, doar numele te duce cu gândul spre alegere. Pentru că, de fapt, sunt la fel de obligatorii ca și celelalte. Fosta mea elevă aștepta cu nerăbdare anul viitor de școală, pentru că va studia un “opțional” la care va învăța să gătească la școală și unul în care va învăța să croiască și să coase haine. Pentru că a optat pentru ele, din multe alte posibilități pe care le avea.
Apoi a povestit despre pauze. Despre faptul că au o pauză mai lungă în mijlocul programului de școală, în care se joacă afară. În momentul acela toți ochii s-au întors spre mine, puțin mustrător.
A fost printre puținele dăți în care n-am găsit argumente prin care să le explic că la noi nu se poate din motive obiective să fie așa. Pentru că, de fapt, chiar nu există motivele obiective… Și nici chiar eu nu înțeleg de ce să nu se poată… Coincidență sau nu, avusesem aceeași discuție legată de joaca afară în pauza mare a elevilor, cu câțiva colegi profesori. Erau speriați de ideea de a-i lăsa în pauze afară pe elevi… Îți dai seama ce ar fi?! Ar alerga, ar transpira, s-ar împinge, s-ar lovi… iar pentru toate astea profesorul ar fi responsabil. Făcând un exercițiu de imaginație, le-am dat oarecum dreptate. Cam așa ar fi… o săptămână, o lună, poate chiar trei… Pentru că neavând până acum șansa de a se juca în pauze afară, ar încerca să recupereze anii în care în pauze au tot auzit “… nu alerga printre bănci, nu alerga pe hol, nu sta în baie la povești!”. Dar apoi ar trece dorința de recuperare. Și dacă ar avea un loc de joacă în uriașa curte betonată, cu lucruri simple, cum ar fi un șotron sau un Twister desenate pe asfalt, sau pur și simplu ar fi lăsați să deseneze cu cretă afară, poate ar veni cu mai mult drag la școală și s-ar foi mai puțin în ore, energia în surplus fiind descărcată în pauze
Dar pentru asta noi, profesorii și părinții, ar trebui să facem ceva. Nu, nu să rupem zăvorul de la ușa ferecată pe timpul pauzelor, de teamă ca nu cumva vreun rebel să-și dorescă să se joace în pauză afară. Ci să ne apucăm de treabă, chiar dacă ar fi și asta voluntară. Ar fi spre binele copiilor și în cele din urmă al nostru. Ca să nu-și mai spună cei mici că vor o țară ca afară sau chiar că își doresc afară… din țară sau școală.
Lucruri simple, desenate pe asfalt, pentru pauze fericite.
