Vine weekendul și relaxarea. Fiecare alege cum… Când vine vorba de bărbații familiei, pot să bănuiesc că, în cazul în care este etapă, microbiștii vor fi în fața televizoarelor. Ei zic că se relaxează, chiar și atunci când echipa favorită pierde pentru că a jucat prost… deși, uneori, recunosc că și-ar dori să se relaxeze privind o echipă care deși joacă foarte prost, câștigă.
Și, uite așa, cu gândul la cei ce pierd, dar mai ales la cei ce câștigă, mi-am propus să sfătuim astăzi puțin despre învingători. Și nu neapărat despre cei ce apar pe primele pagini ale ziarelor, ci despre aceia pe care îi întâlnim de-a lungul vieții noastre.
Căci eu îl consider campion pe acela ce își dorește și reușește să facă ceea ce își propune în modul cel mai inspirat. Învingător poate fi și medicul căruia îi reușește strălucit o operație, și profesorul care reușește să se facă ascultat și respectat de elev, și instalatorul care îți repară atât de bine o defecțiune, încât îți propui să apelezi la el sau să-l recomanzi prietenilor ori de câte ori se ivește o problemă. Deci, cred că poate fi campion fiecare dintre noi, atâta vreme cât ne facem meseria pe care o avem în cel mai bun mod posibil, astfel încât să ne bucure și pe noi, dar și pe ceilalți.
E drept că putem fi mulți dintre noi învingători, atâta vreme cât ne dorim, dar depunem și efortul necesar. Pentru că nu toți își doresc să fie sau nu toți depun și eforturi.
În schimb, ca părinți, cred că fiecare și-a dorit măcar o dată ca propriul copil să fie învingător, ba chiar campion. Să fie cel mai bun… Dar nu ne iese de fiecare dată. Și poate nici educația pe care le-o dăm nu este una care să deschidă calea spre a deveni un învingător.
Să nu vă așteptați la o rețetă a succesului, din partea mea. Căci încă nu mă pot lăuda cu ea. Dar cred că pot fi enumerate aici câteva lucruri prin care putem, ca părinți, să-l facem pe copil să gândească și să acționeze ca un viitor învingător. Primul pas ar fi să-l ajutăm să-și stabilească obiectivele pe care vrea să le atingă. Cât mai clar și ideal realizabile în termene scurte, la început. Căci am mai vorbit deja despre răbdarea copiilor zilelor noastre. În timp, obiectivele vor deveni de lungă durată. Apoi, să-l ajutăm să-și organizeze activitățile ce vor conduce spre realizarea obiectivelor. Activități intense, dar și pauze pentru a nu interveni stresul. Căci stresul îi poate conduce la amânarea realizării lor sau chiar la abandon. Să-i oferim modele din propriile succese sau eșecuri sau din succesul unor personalități, insistând pe munca depusă pentru a reuși. Iar dacă, în cele din urmă, ajunge la succes, dacă ne dorim să-l repete, n-ar fi rău să identificăm împreună cu el care au fost lucrurile care l-au ajutat să ajungă acolo. Care a fost calea urmată și ar fi bine a fi străbătută și pe viitor.
Sunt doar câțiva pași, ce-i drept nici aceștia foarte la îndemână. Căci necesită timp. Și parcă mai ieri ne plângeam de lipsa lui, ca părinți. Dar, dacă ne dorim copii cu mentalitate de învingători, trebuie să-i ajutăm și să le arătăm noi direcția corectă.
Închei aici, urându-vă să vă numărați cât mai des printre învingători, incluzând în rețeta succesului bineînțeles educația. În ce fel de doze vă doriți!
