Chiar în acest an, când se împlinesc 10 ani de la plecarea ilustrei scriitoare, jurnaliste, traducătoare, deopotrivă cronicar, om de teatru și critic literar, Monica Lovinescu (n. 23 noiembrie 1923. București – decedată la 20 aprilie 2008. în Franţa, la 85 de ani, în Spitalul Charles-Richet din periferia pariziană Villiers-Le-Bel, și donând statului român toate proprietăţile sale din Paris, Bucureşti şi Fălticeni), se va petrece și un fapt de recunoaștere internațională.
În timp ce, în România, sau în Bucovina, în siajul unei Restaurații mascate, meritele și activitatea Monicăi Lovinescu au început să fie sistematic minimalizate și chiar ocultate, numele marii scriitoare urcă într-o operă notabilă din Europa civilizată : “Dictionnaire encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientale (Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie, Slovénie, Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis 1945”.
Scriitoarea Angela Furtună semnează articolul de dicționar dedicat Monicăi Lovinescu, în enciclopedia elaborată, în Franța, de Fondation Simone et Cino del Duca, sub auspiciile L’Institut de France și Académie des Sciences Morales et Politiques din Franța, în parteneriat cu Institutul Hannah Arendt. Lucrarea monumentală (600 pagini), produs al unei permanente cooperări europene cu mediile academice și culturale din Centru și din Est, continuă seria unor apariții anterioare, cum au fost Histoire des idées politiques en Europe centrale et orientale (PUF, 1998) și Mythes et symboles politiques en Europe centrale et orientale (PUF, 2002).
Urnele cu cenuşă, ale Monicăi Lovinescu şi ale soţului ei, Virgil Ierunca (« Monicii », pentru cunoscători și prieteni), au fost aduse în 2008 pentru eternitate la Fălticeni, România, în monumentul funerar al marii familii de cărturari Lovinescu de la Parohia Sfinţii Voievozi, unde E. Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu, Horia Lovinescu, Anton Holban, Vasile Lovinescu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca își dorm somnul de veci și reprezintă valori incontestabile ale românismului și ale culturii României profunde.
Opera Monicăi Lovinescu a marcat după 1951 o întreagă naţiune arestată, iar rolul acesteia a fost unul de instanţă critică, precum şi de apărător din exil al adevărului şi al valorilor, în cursul dictaturilor lui Stalin şi Ceauşescu. Capacitatea intelectuală inepuizabilă a autoarei de a armoniza discursurile critic, ficţional, memorialistic, filosofic, etic şi politic a construit o veritabilă instituţie literară şi axiologică, susţinând martiric eforturile pe care scriitorii rămaşi în ţară le făceau pentru a salva libertatea de creaţie şi de expresie.
“În omagiu, începând cu anul 2007, se desfăşoară anual în România, la Suceava, Fălticeni sau Iași, programul meu dezvoltat pentru Consiliul Județean Suceava – Biblioteca Bucovinei – intitulat « Zilele Monica Lovinescu », este decernat Premiul Naţional Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, au loc Conferinţele Monica Lovinescu. În 2003, Jurnalul primeşte titlul de Cartea Anului. Monica Lovinescu a fost decorată în 1987 de Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte, apoi e decorată de Preşedinţia României cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer.”, a spus Angela Furtună, Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Monica Lovinescu, cea mai importantă voce feminină a exilului românesc, a fost nu numai una din cele mai respectate personalităţi care s-au opus curentelor totalitare din Europa de Est şi Centrală, dar pe de altă parte este unul din importanţii critici literari din România şi din Est. Pentru consecvenţa arătată în apărarea spiritului democraţiei din Est, analiştii au plasat-o alături de Soljenitin și de Havel. A fost cea mai importantă și consecventă figură a luptei românești pentru libertatea de expresie, pentru cultura libertății, pentru literatura română liberă, împotriva dictaturilor și a spiritului totalitare, și pentru democrație.
-
- Monica Lovinescu noir et blanc
-
- Angela Furtuna noir et blanc
