E început de săptămână și sunt convinsă că timpul aferent zilelor de weekend s-a scurs mult mai repede decât credeați dumneavoastră că este posibil. Pe de altă parte, ziua de astăzi, prima din lungul șir de cinci de lucru ale săptămânii, vi se va părea incredibil de lungă.
Căci timpul pare a nu mai avea pentru nimeni aceeași scurgere pe care o avea în trecut. Și, până la urmă, este absolut firesc să se întâmple așa. Pentru că multitudinea lucrurilor pe care le avem de rezolvat într-o zi, ne face să pierdem noțiunea timpului și să ni se pară că ar mai fi necesare vreo câteva ore pe lângă cele 24, pentru a putea face tot ce ne-am propus.
Iar dacă noi, adulții, am devenit conștienți de incapacitatea noastră de a ține pasul cu trecerea grăbită a timpului, mă întreb de ce suntem atât de puțin îngăduitori cu cei mici? În privința timpului pe care-l petrec jucându-se. Indiferent cum și unde. Căci nu de puține ori ne surprindem apostrofându-i… “Iar stai uitat la televizor?” Sau… “Cât mai ai de gând să te joci până te apuci de teme?!” Sau în vizită fiind, deși deja suntem la ușă, cel mic nu se poate desprinde de lângă prietenul cu care se joacă.
Suntem mai puțin îngăduitori, uitând că este firesc ca el să nu aibă noțiunea timpului așa cum o avem noi. În jurul vârstei de 2 ani, copilul poate aștepta câteva minute dacă i se spune “imediat”. La 3 ani, știe cum se numesc zilele săptămânii și anotimpurile cu caracteristicile lor. La 4 ani, deja poate citi orele, își poate “planifica” activitățile dintr-o zi. Dar mult mai târziu este punctual cu finalizarea jocului, pentru a începe alte activități.
Studiind diferite oferte ce li se adresează părinților interesați de formarea noțiunilor de timp la copii, am dat peste un cronometru vizual de cameră. Și m-am gândit că ar fi putea fi util acelora dintre dumneavoastră care vor să-i facă pe cei mici să priceapă ceea ce pentru ei începe a fi de neînțeles… cum trece timpul. Folosind acest cronometru, mai micii casei nu vor ajunge de la început să învețe orele, ci vor conștientiza mai bine măcar trecerea lor. Căci, pierduți în activitățile ce le fac plăcere, acaparați de joc, nu realizează scurgerea timpului. Dar dacă vor avea la dispoziție un astfel de suport vizual, ar putea fi mai simplu.
Și dacă tot sunteți la acest capitol al educației copilului, mă gândeam la alternative și mai accesibile, decât un astfel de cronometru. Semnale sonore pe care le-ar putea da chiar cuptorul cu microunde – în cazul nefericit în care încă îl mai aveți în bucătărie – sau cronometrul pentru fiert ouă. Ce pot da semnalul pentru întreruperea jocului și începerea altei activități.
E drept că, pentru a fi siguri că va renunța la plăcuta activitate, e ideal să-i avertizați din timp câte minute de joacă mai au, revenind apoi cu anunțarea ultimelor 5 minute.
E greu cu timpul… și pentru mici… și pentru mari. Mai devreme sau mai târziu, însă, vor înțelege mersul lui. Mai devreme cred, dacă veți consuma doza zilnică de educație.
