Parlamentarii din Comisia pentru Legile Justiţiei au dat marţi raport de admitere, în ansamblu, pentru modificarea Legilor 303/2004 şi 317/2004 privind Statutul magistraţilor, respectiv privind funcţionarea şi organizarea CSM.
Ambele rapoarte au primit 13 voturi “pentru” şi şapte “împotrivă” şi urmează să fie supuse dezbaterii plenului Parlamentului.
În şedinţa de luni, parlamentarii din comisie au adoptat raportul la Legea 304/2004 şi au decis, între altele, că preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor stagiari. Iniţial, articolul 31 al legii prevedea că preşedintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor stagiari, iar refuzul motivat se comunica de îndată Consiliului Superior al Magistraturii.
De asemenea, a fost eliminată implicarea comisiilor speciale parlamentare pentru controlul activităţii serviciilor de informaţii în verificarea declaraţiei olografe date de magistraţi pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost şi nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii.
Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice, din structurile autorităţii judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, precum şi din cadrul Ministerului Justiţiei, au mai stabilit parlamentarii modificând textul referitor la incompatibilităţi.
Referitor la Legea 317/2004, comisia a stabilit ca CSM să primească atribuţiile de numire şi revocare a conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele României fiind eliminat din procedură.
Parlamentarii au mai decis că Secţia de procurori din cadrul CSM aprobă propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, precum şi a procurorilor-şefi DNA şi DIICOT de înfiinţare şi desfiinţare a secţiilor în cadrul Parchetelor.
Tot luni, parlamentarii din comisie au respins mai multe amendamente propuse de senatorul PSD Şerban Nicolae pe motiv că exced deciziilor CCR.
Comisia a mai decis reformularea articolului privind Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.
Potrivit textului adoptat, “Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie începe să funcţioneze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cauzele de competenţa Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie înregistrate la orice structură de Parchet şi nesoluţionate până la data la care Secţia este operaţională se înaintează spre soluţionare Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, de îndată ce aceasta este operaţională”.
În şedinţa de marţi, Comisia pentru Legile Justiţiei a corelat Legea 303/2004 privind Statutul magistraţilor cu Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, stabilind că preşedinţii, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de Secţia pentru judecători a CSM dintre judecătorii care au funcţionat la această instanţă cel puţin doi ani, şeful statului fiind eliminat din procedura de numire.
Astfel, prin corelare, alineatul (1) al articolului 53 se modifică şi va avea următorul cuprins: “Preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani”.
Parlamentarii au mai decis ca în perioada suspendării din funcţie dispuse în temeiul articolului 82 judecătorului şi procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi responsabilităţile prevăzute şi nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plătesc asigurările sociale de sănătate. Această perioadă nu constituie vechime în muncă şi în magistratură.
Tot conform articolului 82 din Legea 303/2004, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la ÎCCJ şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţie se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Parlamentarii au mai adoptat un amendament referitor la protocoalele instituţionale, care pune în acord prevederile legii cu Decizia CCR 45/2018 şi care luni fusese respins. Conform amendamentului, care modifică Legea 317/2004, informaţiile care privesc statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, cooperarea instituţională între instanţe şi Parchete, pe de o parte, şi orice altă autoritate publică, pe de altă parte, precum şi actele emise sau încheiate de către sau între autorităţile publice care privesc sau afectează desfăşurarea procedurilor judiciare, prin derogare de la prevederile articolului 12 din Legea 544/2001, constituie informaţii de interes public, la care accesul liber este garantat.
Nu în ultimul rând, parlamentarii Comisiei “Iordache” au redefinit eroarea judiciară.
După modificări, articolul 96 are următorul cuprins: “(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijentă, conform definiţiei acestora de la art. 991”.
Alineatul 3 al aticolului prevede că există eroare judiciară atunci când judecătorul sau procurorul în exercitarea funcţiei: ”a) a încălcat norme de drept material şi procesual, fapt ce a condus la încălcarea drepturilor absolute ale persoanei; b) prin încălcarea în mod vădit, incontestabil a normelor de drept material sau procesual, a soluţionat o situaţie litigioasă contrar realităţii faptice sau juridice ori a produs neregularitate în modul de desfăşurare a procedurilor judiciare, iar aceasta nu a fost remediată în căile de atac sau în procedurile prevăzute de lege, producând în acest mod o vătămare gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei”.
Conform alineatului 4, dispoziţiile alineatului (3) se completează în materie penală cu cele stabilite de Codul de procedură penală, iar în materie civilă cu cele stabilite de Codul civil şi Codul de procedură civilă.
Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotrivă statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.
Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.
În termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea prevăzută de alineatul (6), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijentă, potrivit procedurii prevăzute de articolul 741 din Legea 317/2004.
Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urmă raportului Inspecţiei Judiciare prevăzut la alineatul (7), rezultă că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de şase luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare.
Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instanţă, secţiei civile a Curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la Parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o Curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.
Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alineatului (9) se poate exercita calea de atac a recursului la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. AGERPRES
