Un nou început. De an școlar, de data aceasta. Și dacă alte începuturi sunt în note mai optimiste, cel cu școala e aproape de fiecare dată cu un “offf” prelungit. Și nu doar din partea celor ce stau în bănci, ci și a părinților acestora. Oftează cu toții după vacanța de vară, la gândul temelor, a testelor, a calificativelor sau notelor.
Uneori chiar, părinții oftează mai mult decât elevii. De ce? Poate pentru că parcă se iau prea în serios când vine vorba de a fi și părinte de elev. Pe lângă grijile de la serviciu, odată cu venirea școlii se mai adaugă pe agenda de lucru câteva griji: temele și toate cele ce se întâmplă la școală. Și dacă la serviciu adulții sunt performanți, n-au cum să nu-și dorească să performeze și în misiunea de părinți. Și încearcă să facă totul ca la carte. După ce orele de curs s-au terminat, primul lucru pe care îl fac este să telefoneze la elevul familiei și să-l întrebe cum a fost la școală, ce a făcut, dacă a dat vreun test sau dacă a primit vreo notă. De cele mai multe ori primesc răspunsuri bisilabice, obosite și plictisite. Dar părintele este obișnuit din anul precedent cu astfel de răspunsuri, așa că nu-l deranjează. E bucuros că, serios cum este, a bifat deja în agendă chestia cu întrebatul la ieșirea din clasă, semn că este un părinte căruia îi pasă. Apoi îl asaltează cu întrebări legate de temele pentru acasă și nu uită să-i spună cât de bine îi va fi dacă, odată ajuns acasă, se apucă de teme, rămânându-i astfel după terminare, timp liber de petrecut împreună cu familia sau cu prietenii. Bifat în agendă și chestiunea aceasta cu temele cele supărătoare de care încercăm să scăpăm cât mai repede.
Și te mai întrebi de ce atât de multe oftaturi în debut de an școlar din partea celor mai mici… Când agenda de lucru e cea care primează și trebuie umplută de liniuțe nu doar în dreptul serviciului, ci și în dreptul copilului-elev.
Și iar spun: ne luăm adesea prea în serios când vine vorba să fim părinți responsabili de elevi. E ca și cum ne-am duce la cumpărături îmbrăcați la costum, pentru că trebuie să fim la fel de sobri și impunători de respect tot timpul. Cred că am putea fi părinți responsabili și dacă la ieșirea de la ore am încerca să ne conectăm altfel. Vorbind despre orice altceva cu copiii. Despre cum e vremea afară, despre ce am mai făcut noi bun sau chiar mai puțin bun la serviciu, despre mâncarea preferată care-l așteaptă în bucătărie. Să înlocuim interogatoriul legat de școală cu o discuție în care să reușim să ne conectăm cu adevărat cu copilul, astfel încât să se simtă confortabil și să aibă el inițiativa de a povesti despre școală. Iar îndemnul de a scăpa cât mai repede de teme ar putea fi înlocuit cu sugestii legate de felul în care pot să se relaxeze o oră-două, înainte de a începe să-și scrie. Odihnit și relaxat fiind, cu siguranță va avea mai multă eficiență și rapiditate.
Și cred că liniuțele din agenda părintelui responsabil pot fi bifate și în acest mod, poate cu mai multă bucurie și mai puține oftaturi. De ajutor și doza de educație.
