Zilele trecute am prins o discuție purtată între colegii profesori. Pe un ton nu tocmai vesel și care aducea reproșuri părinților ce lasă totul în seama școlii. Care își aduc copilul la ora 8 și îl iau de la școală la ora 12 sau 13, cu doirința ca acesta să le fi învățat deja pe toate: adunare, scădere, alergare cu pendularea gambei, solfegii sau reguli de politețe. Doar că lucrurile nu ies totdeauna cum își doresc și, vrând-nevrând, mai e nevoie și de contribuția lor, preferabil esențială, în educarea copiilor.
Discuții mi se întâmplă să aud și în rândul prietenilor – părinți. Ce spun că școala face din ce în ce mai puține lucruri de folos pentru elevi. Că aceștia vin obosiți de la școală, cu prea puține cunoștințe utile și prea multe teorii valabile doar pe hârtie. Și că profesorii ar trebui să schimbe ceva, dacă vor ca elevii să fie mai interesați și mai responsabili când vine vorba de școală.
Și, după discuțiile pe care le aud de-a stânga și de-a drepta elevilor (din dreptul profesorilor și părinților), mai trag cu ochiul și la studiile pe această temă. Și aflu că specialiștii au ajuns la concluzia că școala influențează doar cu 10% rezultatele elevilor la diferitele teste, 50% ține de influența familiei. Atunci când se identifică anumite probleme, e vorba nu doar de lipsa de sprijin din partea părinților în ceea ce privește lectura și ajutorul pentru înțelegerea și rezolvarea temelor. Copiii sunt influențați de tot ceea ce este în jurul lor, de modul în care părinții se comportă, de ceea ce ei spun și de ceea ce ei fac.
Diferența până la 100% este completată de cei 40% – contribuție a caracteristicilor individuale ale elevilor.
“Doar” 10% contribuție a profesorilor la rezultate elevilor” este un citat dintr-un studiu realizat în Marea Britanie. Nu pare un procent prea mare, dar este suficient de important încât cadrul didactic să simtă că este parte esențială la formarea celor din bănci. Și că fiecare întâlnire pe care o are cu elevul poate fi aceea cea mai importantă din viața celui ce se lasă învățat. Așa cum, incontestabil, 50% este un procent demn de luat în seamă și bun să pună părinții pe gânduri.
Concluzia este simplă, indiferent de numărul de procente menționate în dreptul familiei sau al școlii. În locul analizelor urmate de critici la adresa efortului unora sau altora, e nevoie de o comunicare eficientă cu elevul. Pentru a afla ce și cum îl frământă sau ce îi este de mai mare sau mai mic folos în pregătirea pentru fiecare test ce i-l aplică viața. Soluțiile pot fi comune, pot fi în completare, pot fi de orice fel, atâta vreme când sunt stabilite împreună. Școala și familia. Pentru că totul este, de fapt, despre educație. În doze diferite.
