E luna mai și în cea de a zecea zi a acestei luni gândul se îndreaptă spre familia regală a României. Puțini dintre cei tineri știu că între anii 1866 și 1947, 10 Mai a fost Ziua Națională a României.
Chiar dacă unii vor strâmba din nas, zic că puțină istorie nu strică nimănui, indiferent de ora din zi. Care va să zică, 10 mai e Ziua Regalități. Și va rămâne așa, indiferent de opțiunile politice ale unora sau altora, indiferent de cunoașterea sau nu a adevărului istoric pe deplin.
Cei mici nu au nici o apăsare când vine vorba de politică. Și sunt fascinați chiar, atunci când vine vorba de regi și regine, de prinți și prințese. Și poate n-ar fi rău să le spunem în aceste zile nu povești despre crai și crăiese din ținuturi îndepărtate, ci povești adevărate despre regi și prințese ce au trăit și trăiesc încă pe plaiurile mioritice. Căci Nicolae Iorga spunea că “Un popor care nu își cunoaște istoria e ca un copil ce nu își cunoaște părinții”. Iar perioada regalității e una importantă a istoriei noastre.
Cum sărbătoreau pe vremuri ziua de 10 Mai românii?… Nu, nu făceau grătare pe care micii sfârâiau, iar fumul și muzica săltăreață se împrăștiau cale de 2 străzi. Ci participau la o bătaie de flori la șosea… Totul începea cu salutul dat de Familia Regală, aflată în tribunele din Piața Victoriei din capitală. Apoi domni eleganți care mânau trăsurile împodobite cu flori, domnișoarele elegante îmbrăcate în rochii comandate direct de la Paris, aruncau cu flori, de o parte și de alta a șoselei, într-un spectacol nemaipomenit. În urma lor Bucureștiul rămânea învelit într-un covor în toate culorile, iar copiii erau cei ce culegeau flori, ducând parfumul Zilei Naționale în case, pe înserat.
Astăzi, a ne aminti și a le povesti și celor mici că România are un rege nu ține, cred, de politică. Ci ține de valorile pe care ni le poate reaminti verticalitatea regelui Mihai, valori despre care Alecsandri scria în Imnul Regal “Trăiască regele/În pace și onor/De țară iubitor/Și-apărător de țară”.
E despre onoare și patriotism, va să zică! Ceea ce sigur nu strică nimănui, în caz de deținere. Așa cum nici dozele de educație nu pot să strice, indiferent de cantitatea în care sunt consumate.
