Am încercat, de-a lungul timpului, să vă sugerez câteva căi de a-i atrage pe copii spre lectură. La îndemâna oricui este preocupat de acest aspect. Și cum se apropie vacanța, chiar dacă e scurtă, poate fi timp pentru lectură.
Ce ne facem, însă, dacă ne dăm seama că cel mic, pe care îl considerăm pe drept cuvânt a fi inteligent, dă semne că nu se împacă deloc cu cititul și scrisul. Și nu pentru că preferă calculatorul, ci pentru că, oricât de mult s-ar strădui, cuvintele rămân distorsionate pe hârtie, dar și în minte, neputând să-și amintească mai nimic din cele citite… Astfel de manifestări sunt întâlnite în cazul dislexiei. Nu e semn de mai puțină inteligență. Căci se spune că și Albert Einstein ar fi fost dislexic. E o problemă la nivelul creierului, ce transmite mesajele confuz sau încurcat. Iar o astfel de situația poate deveni frustrantă. Nu doar pentru părinți, ci mai ales pentru cel mic, căruia nu numai că nu-i mai vine să citească suplimentar, dar îi vine greu chiar să își facă și temele pentru acasă. Iar acumularea de cunoștințe prin scris și citit poate deveni un adevărat câmp de bătălie din care copilul să iasă demoralizat.
Ce-i de făcut? Păi, dacă nu ești specialist în domeniul dificultăților de învățare… aproape nimic. Dar foarte important este, în calitate de părinte al unui astfel de copil, să recunoști și să-ți asumi problema. Să nu refuzi a recunoaște că propriul copil este dislexic. Și să ceri ajutorul. Căci a citi și scrie cu ușurință e necesar fiecăruia de-a lungul întregii vieți. Iar tu, adultul, ești responsabil de startul pe care i-l asiguri copilului.
Deci, care e ideea dozei noastre de astăzi? Că poți fi părintele unui copil minunat, inteligent, dar… dislexic. Care nu citește foarte bine nu pentru că nu își dorește, ci pentru că nu poate. Căci în procesul citirii sunt implicați o sumedenie de centrii: ai vederii, limbajului, memoriei. Între care trebuie să se creeze zeci de legături pentru a rezulta o lectură cursivă și conștientă. Deci, nu e chiar atât de simplu cum ar părea. La fel ca mersul pe bicicletă. Ușor, dacă l-ai învățat deja, dar foarte complicat la început, căci și el presupune o sumedenie de lucruri făcute în același timp.
În concluzie, pentru tine, ca părinte, important trebuie să fie ca în cazul unui copil dislexic, să recunoști că are nevoie de ajutor. De ajutorul tău, dar mai ales de cel al unui specialist. Și tu ești cel care îl poți îndruma spre cel mai potrivit om, care îl poate ajuta.
Așa cum și doza își dorește să vă ajute într-ale educației. Zilnic!
